“Daca cineva iti spune ca vecinul tau este un om rau, imoral, il crezi imediat, caci aceste atribute te fac sa te simti (prin comparatie cu el) un om bun si moral. Daca cineva iti spune ca vecinul tau este un om onest, bun, moral, un intelept, iti vine greu sa-l crezi. Ii ceri imediat: “Adu-mi dovezi! Pe ce te bazezi atunci cand afirmi asa ceva? Il cunosc foarte bine, doar este vecinul meu, si nu este deloc asa cum mi-l descrii tu!” De ce procedeaza oamenii astfel?

   Daca cineva spune ceva rau despre altcineva, il crezi imediat, fara sa-i pui nici macar o clipa la indoiala cuvintele. Asa se explica de ce barfa are un succes atat de mare. Daca cineva spune insa ceva de bine despre altcineva, ai imediat tendinta sa respingi afirmatiile sale. De ce? Deoarece daca altcineva este bun, te simti imediat mai rau decat el. Daca altcineva este un intelept, tu nu poti fi decat un prost. Daca altcineva este un sfant, tu nu poti fi decat un pacatos. Chiar daca nu sunteti constienti de acest joc pe care il jucati, asa se petrec de regula lucrurile pe aceasta planeta.”

Cartea despre nimic, Osho

Frumusetea se afla in ochii privitorului

"Mulţi ani şi cu mari eforturi am călătorit prin mul­te ţări, am văzut munţii-nalţi, oceanele, dar ce n-am văzut a fost picătura de rouă strălucitoare în iarba din faţa uşii mele.” (Tagore, 1984)

Cu prietenii

Cazul 1

" - Thelma, ceea ce trebuie sa spun eu acum nu este deloc placut, dar cred ca este important. Hai sa incerc sa-mi formulez gandurile cat mai clar. Daca doi oameni traiesc impreuna un anumit moment sau impartasesc un sentiment, daca amandoi simt acelasi lucru, atunci pot sa cred ca le-ar fi cu putinta, la un moment dat, atata timp cat sunt inca in viata, sa restabileasca acel sentiment pretios pentru ei. Ar fi o procedura delicata - la urma urmei, oamenii se schimba, iar dragostea nu ramane niciodata pe loc -, dar chiar si asa, sa zicem, n-ar fi cu totul imposibil. Cei doi ar putea comunica fara rezerve, ar putea incerca sa ajunga la o relatie autentica si profunda care, dat fiind faptul ca dragostea adevarata este o stare absoluta, ar trebui sa aproximeze ce-au avut inainte. Dar daca experienta lor n-a fost deloc una impartasita? Daca acesti doi oameni au trait in realitate doua experiente cu totul diferite? Si daca unul dintre ei doar si-a inchipuit, in mod eronat, ca persoana cealalta traieste aceeasi experienta?

     Privirea Thelmei era fixata asupra mea. Aveam certitudinea ca ma intelege perfect. Am continuat:

   -  Ceea ce am auzit eu in sedinta cu Matthew exact asta spune. Experienta lui si experienta ta au fost diferite. Nu-ti dai seama ca ar fi fost cu totul imposibil ca fiecare dintre voi sa recreeze acea stare psihica anume in care v-ati aflat atunci? Voi doi nu va puteti ajuta unul pe celalalt, in aceasta privinta, pentru ca nu a fost o stare impartasita de amandoi. El era intr-un loc, iar tu erai in altul. El era pierdut intr-o psihoza. Nu stia unde-i sunt limitele... unde se termina el si unde incepeai tu. Voia ca tu sa fii fericita pentru ca i se parea ca este una cu tine. Nu se poate spune ca traia o experienta de dragoste, pentru ca nu stia cine este. Experienta ta a fost foarte diferita. Voi nu puteti sa recreati o stare de dragoste romantica impartasita, o stare in care sa fi fost indragostiti pana peste cap unul de celalalt, pentru ca starea, ca atare, n-a existat de fapt niciodata!"

"Calaul dragostei", Irvin D. Yalom

'Everyone you meet is fighting a battle you know nothing about. Be kind!'

Cel mai fericit om din lume