miercuri, 7 aprilie 2010
marți, 6 aprilie 2010
Copilarie
“Stiam ca am ficatul deranjat, deoarece numai cu putin timp inainte citisem o reclama de pilule hepatice unde erau descrise amanuntit diversele simptome dupa care iti poti da seama ca ficatul nu functioneaza cum trebuie. Eu aveam toate aceste simptome.
Lucru foarte curios: ori de cate ori imi arunc ochii pe vreo reclama medicala, ajung inevitabil la concluzia ca sufar de boala respectiva, in forma ei cea mai virulenta. De fiecare data, diagnosticul pare sa corespunda intocmai tuturor senzatiilor incercate de mine.
… ca sa revin la reclama de pilule pentru ficat, nu exista indoiala ca prezentam toate simptomele, cel mai important fiind “totala lipsa de pofta pentru orice fel de activitate”.
N-am cuvinte sa spun cat sufar in aceasta privinta. Am fost un martir din cea mai frageda copilarie. Pe vremea aceea nu stiu daca trecea o zi in care boala sa ma lase in pace; nu banuia, pasamite, nimeni ca e de vina ficatul. Stiinta medicala era intr-un stadiu mai putin avansat decat azi si ai mei obisnuiau sa puna totul pe seama leneviei.
- Asculta, impielitatule – mi se spunea – scoala-te si apuca-te de ceva, pentru Dumnezeu!
Fireste, niciunul dintre ei nu stia ca sunt bolnav.
Pilule nu-mi dadeau; imi dadeau cateva dupa ceafa. Oricat de ciudat ar parea, palmele ma vindecau deseori – cel putin pentru moment. Mi s-a intamplat odata ca o palma din aceasta sa aiba mai mult efect asupra ficatului si sa ma faca mai dornic sa pornesc la treaba, fara multa tevatura, decat reuseste azi o intreaga cutie de pilule. Stiti, leacurile astea simple, batranesti, sunt cateodata mai bune decat toate doctoriile …”
"Trei intr-o barca", Jerome K. Jerome
Lucru foarte curios: ori de cate ori imi arunc ochii pe vreo reclama medicala, ajung inevitabil la concluzia ca sufar de boala respectiva, in forma ei cea mai virulenta. De fiecare data, diagnosticul pare sa corespunda intocmai tuturor senzatiilor incercate de mine.
… ca sa revin la reclama de pilule pentru ficat, nu exista indoiala ca prezentam toate simptomele, cel mai important fiind “totala lipsa de pofta pentru orice fel de activitate”.
N-am cuvinte sa spun cat sufar in aceasta privinta. Am fost un martir din cea mai frageda copilarie. Pe vremea aceea nu stiu daca trecea o zi in care boala sa ma lase in pace; nu banuia, pasamite, nimeni ca e de vina ficatul. Stiinta medicala era intr-un stadiu mai putin avansat decat azi si ai mei obisnuiau sa puna totul pe seama leneviei.
- Asculta, impielitatule – mi se spunea – scoala-te si apuca-te de ceva, pentru Dumnezeu!
Fireste, niciunul dintre ei nu stia ca sunt bolnav.
Pilule nu-mi dadeau; imi dadeau cateva dupa ceafa. Oricat de ciudat ar parea, palmele ma vindecau deseori – cel putin pentru moment. Mi s-a intamplat odata ca o palma din aceasta sa aiba mai mult efect asupra ficatului si sa ma faca mai dornic sa pornesc la treaba, fara multa tevatura, decat reuseste azi o intreaga cutie de pilule. Stiti, leacurile astea simple, batranesti, sunt cateodata mai bune decat toate doctoriile …”
"Trei intr-o barca", Jerome K. Jerome
luni, 5 aprilie 2010
vineri, 2 aprilie 2010
Pace
Astazi am avut indeletniciri pasnice. Casnice adica... Am reusit sa strang tot balamucul lasat de pitic in urma, am facut risotto cu fructe de mare si am incercat sa pregatesc o prajitura. Cam asa arata:
Mda... as fi vrut eu. Este a doua oara cand incerc sa fac tiramisu si nu-mi iese. Si nu gresesc cu nimic. Cred ca pur si simplu instructiunile de pe cutie sunt o mare pacaleala. Sa vina Dr. Oetker asta la mine si sa faca prajitura dupa ce scrie acolo. Sa vedem daca reuseste. Eu pun pariu ca nu! Daca ma enervez, le fac si reclamatie!
Dar nu ma las. O sa mai incerc. Data viitoare insa ma orientez dupa o reteta traditionala.
Nici macar nu-mi place atat de mult prajitura asta. Sau dulciurile in general... Dar a devenit o chestiune personala. Trebuie sa-i dau de cap!
Mda... as fi vrut eu. Este a doua oara cand incerc sa fac tiramisu si nu-mi iese. Si nu gresesc cu nimic. Cred ca pur si simplu instructiunile de pe cutie sunt o mare pacaleala. Sa vina Dr. Oetker asta la mine si sa faca prajitura dupa ce scrie acolo. Sa vedem daca reuseste. Eu pun pariu ca nu! Daca ma enervez, le fac si reclamatie!
Dar nu ma las. O sa mai incerc. Data viitoare insa ma orientez dupa o reteta traditionala.
Nici macar nu-mi place atat de mult prajitura asta. Sau dulciurile in general... Dar a devenit o chestiune personala. Trebuie sa-i dau de cap!
joi, 1 aprilie 2010
Liniste
Moarta de oboseala, chiauna de somn, cu vederea incetosata, dar cu speranta unui somn bun in suflet, aseara m-am dus la film. Trebuia sa profit cumva de libertatea ivita!
The Bounty Hunter m-a intampinat exact cu ceea ce aveam nevoie. O comedie romantica usoara, placuta, o poveste destul de neverosimila. Dar deja intram in amanunte. Actorii, Jennifer Aniston si Gerard Butler, senzationali! De frumosi… Mai ales el… Se afla de ceva vreme in topul preferintelor mele si nici de data aceasta nu m-a dezamagit.
Recomand filmul mai ales persoanelor de sex feminin. La domni nu stiu cat de bine va prinde…
The Bounty Hunter m-a intampinat exact cu ceea ce aveam nevoie. O comedie romantica usoara, placuta, o poveste destul de neverosimila. Dar deja intram in amanunte. Actorii, Jennifer Aniston si Gerard Butler, senzationali! De frumosi… Mai ales el… Se afla de ceva vreme in topul preferintelor mele si nici de data aceasta nu m-a dezamagit.
Recomand filmul mai ales persoanelor de sex feminin. La domni nu stiu cat de bine va prinde…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)