De cand am inceput sa rafoiesc scrierile de pe diverse bloguri mi-a ramas nelamurit un fenomen.
De ce nu isi semneaza oamenii parerile? De ce prefera anonimatul?
Adica, ma rog, mai ca as intelege atitudinea daca ii transmiti trivialitati lui Basescu pe blogul lui. Desi nici asa nu vad care ar fi problema. In primul rand pentru ca sunt convinsa ca undeva il doare pe Basescu de injuratura ta, iar in al doilea rand pentru ca sunt sigura ca daca vrea sa dea de tine, da cu sau fara iscalitura ta acolo.
Deci... Care-i treaba? Ti se pare un efort prea pare sa-ti adaugi numele dupa cele 15-20 de cuvinte istovitoare? Nu poti sa-ti asumi ceea ce asterni in scris? Ti-e teama de ceva? De penibilitate sau de ce anume? Ti se pare ca mesajul pe care-l transmiti este invaluit in mister daca te ascunzi in spatele anonimatului?
Intreb pentru ca nu inteleg...
Ha! Te-ai suparat ca nu m-am semnat. Ma numesc Marius, si sunt... lenes.
RăspundețiȘtergereSi cand am zis dezechilibru ma refeream la abilitatea de a trece foarte usor de la agonie la extaz, de la ras la plans, bucurie/tristete (orice stari antagonice vrei tu). O abilitate foarte raspandita printre doamne/domnisoare si care va face cumva frumoase si enervante in acelasi timp.
Si sofatul este unul din cei mai mari provocatori ai trecerilor bruste dintr-o extrema in alta. Te poti simti excelent si relaxat pe un drum bun si liber, ca in numai 10 secunde sa eviti la limita o bovina (nu ma refer numai la rumegatoare aici, din pacate) si sa tremuri de adrenalina si stres.
Pai... atunci de dragul frumusetii (si numai a ei!)... dezechilibrata naibii! ce sunt eu! :))
RăspundețiȘtergere