luni, 31 mai 2010
joi, 27 mai 2010
Bautura racoritoare
Tratamentul pe care il urmez ma impiedica sa consum bautura favorita. Care? Coca-Cola! Normal... Am rezistat cu stoicism pana acum. De cateva zile am descoperit o alta bautura miraculoasa. Care? Berea! De cand am facut marea descoperire lucrurile merg ca unse si viata pare mai frumoasa asa... in general...
P.S. Nici macar... Consum bere fara alcool. Tratamentul...
P.S. Nici macar... Consum bere fara alcool. Tratamentul...
luni, 24 mai 2010
Surpriza
Se intampla destul de rar sa fiu surprinsa cu adevarat. Si asta pentru ca, asa cum discutam cu un bun prieten acum ceva timp, aproape mereu simt problemele de fond. Formele ar putea sa-mi aduca ceva nou... Astazi insa am avut parte de o surpriza extrem de mare. Si de forma si de fond. N-am sa detaliez despre ce anume este vorba. Si-ar pierde din farmec. Vroiam doar sa amintesc cat de bine te poti simti atunci cand esti placut surprins. Multumesc inca o data!
miercuri, 19 mai 2010
Cuib de viespi
Este placut sa vezi cum unele lucruri raman neschimbate.
Cand chiuleam la liceu, de multe ori ma duceam intr-un fel de patiserie. Baiul se numea si inca se mai numeste. Ma rog, acum si-a mai extins domeniul de activitate, dar nu asta este important. Imi placea ca intotdeauna gaseam produse proaspete si bune, facute in ziua respectiva in propriul laborator. Imi placea cu deosebire un fel de croissant cu crema de ciocolata (sau cacao, cine stie...). Cuib de viespi se numea. De-a lungul anilor, in nenumaratele drumuri spre casa parinteasca, am trecut de foarte multe ori pe langa patiseria cu pricina. Desi ma intrebam daca oare mai produc cuibul de viespi, niciodata nu am avut curiozitatea sa opresc sa vad exact ce si cum. Asta pana ieri. Am oprit si ce sa vezi? Intr-un colt, stingher si timid, salasluia un biet astfel de croissant. L-am cumparat fericita si, nerabdatoare, pana la masina mancasem jumatate din el. Yummy! Acelasi gust ca in liceu!
Cand chiuleam la liceu, de multe ori ma duceam intr-un fel de patiserie. Baiul se numea si inca se mai numeste. Ma rog, acum si-a mai extins domeniul de activitate, dar nu asta este important. Imi placea ca intotdeauna gaseam produse proaspete si bune, facute in ziua respectiva in propriul laborator. Imi placea cu deosebire un fel de croissant cu crema de ciocolata (sau cacao, cine stie...). Cuib de viespi se numea. De-a lungul anilor, in nenumaratele drumuri spre casa parinteasca, am trecut de foarte multe ori pe langa patiseria cu pricina. Desi ma intrebam daca oare mai produc cuibul de viespi, niciodata nu am avut curiozitatea sa opresc sa vad exact ce si cum. Asta pana ieri. Am oprit si ce sa vezi? Intr-un colt, stingher si timid, salasluia un biet astfel de croissant. L-am cumparat fericita si, nerabdatoare, pana la masina mancasem jumatate din el. Yummy! Acelasi gust ca in liceu!
luni, 17 mai 2010
duminică, 16 mai 2010
Jurnal de calatorie - Paris
Parisul a fost vizitat de quatre belles filles. Cel putin asa ni s-a spus in cateva randuri. Stiu francezii ce stiu… Sa-i credem pe cuvant!
Daca nu… iata-ne la metrou!
Transportul subteran parizian mi s-a parut de-a dreptul incredibil! Extrem de complex si extrem de usor de folosit. Asta cu ajutorul hartilor (de buzunar sau pe pereti, intalnite in orice statie), a indicatoarelor sau a aparatelor care-ti trasau calea pe care s-o urmezi. Altfel… nici o sansa!
Statiile aveau cate doua – trei niveluri, poate si mai multe. Intr-una din ele (nu-mi amintesc care anume) am utilizat ascensorul pentru a iesi la suprafata. Si nu numai noi, ci toata lumea. Si nu eram putini. Atat in weekend, cat si in timpul saptamanii trenurile au fost foarte aglomerate. Numai ca oamenii erau foarte relaxati si cu foarte mult bun simt. Nu se inghesuiau, nu se imbranceau, nu se injurau. Parca intelegeau din priviri unde vrei sa cobori si iti faceau loc, fara a fi nevoit sa ceri tu lucrul asta. Pe scarile rulante culoarul de pe partea stanga era intotdeauna liber. Pentru cei mai grabiti. Mi-a placut mult organizarea asta. Normalitatea, de fapt…
Ca tot turistul, prima oprire am avut-o la Turnul Eiffel.
Cea mai frumoasa poza de acolo:
Dar ca sa nu se creeze discutii… subiective, iata si un unghi ceva mai… concret:
Ne-am plimbat apoi de-a lungul Senei. Am observat cat de verde si sanatos este Parisul. Copaci, iarba multa si parculete la tot pasul. La fel si oameni facand jogging.
Lucruri mai putin placute se intalnesc si la ei:
Acesta este Podul Invalizilor:
Este ingust si nu are nimic deosebit. Totusi francezii au stiu sa-l exploateze si pentru ca pe el poti trece Sena spre Domul Invalizilor (unde se pare ca se afla mormantul lui Napoleon) i-au dat si lui o denumire pompoasa.
Urmatorul este Podul Alexandru al III-lea.
De-o parte a lui se afla Grand si Petit Palais, iar de cealalta Ministerul Afacerilor Externe. Aici a avut loc si prima noastra “cearta” (la mijloc a fost o sticla de apa care nu se lasa gasita intru a fi cumparata si consumata). Au fost doua dispute in total, dar s-au stins destul de repede.
Champs Elysees si Arcul de Triumf:
Mijloace de transport inedite in Place de la Concorde:
Cea mai buna gaufre pe care am gustat-o vreodata:
O mica relaxare langa Gradinile Tuileries:
Daca priveai in sus cam asta era privelistea:
Gradinile in sine iara nu mi s-au parut extraordinare. Cateva parcele de gazon pe care erau aruncate cateva statui. Cam asa aratau:
Muzeul Louvre in toata maretia sa:
O mica joaca:
Pe Rue de Rivoli, un targ de … ceva. Cred ca erau promovate anumite regiuni ale Frantei. Nu-mi mai amintesc. Incepea sa se simta oboseala…
Catedrala Notre Dame:
Cartierul Latin:
Moulin Rouge (iara nimic deosebit):
Zona Montmartre (de departe preferata mea):
Sacre Coeur si treptele sale:
.JPG)
Si pentru ca in doua zile din cele trei petrecute la Paris a plouat, am fost nevoite sa renuntam la plimbarea cu vaporul pe Sena si ne-am refugiat o buna parte a timpului in Galeriile Lafayette:
Aici am incercat lucruri… dragute.
Ar fi fost mult mai multe lucruri de povestit si aratat. Ma opresc insa aici.
Daca nu… iata-ne la metrou!
Transportul subteran parizian mi s-a parut de-a dreptul incredibil! Extrem de complex si extrem de usor de folosit. Asta cu ajutorul hartilor (de buzunar sau pe pereti, intalnite in orice statie), a indicatoarelor sau a aparatelor care-ti trasau calea pe care s-o urmezi. Altfel… nici o sansa!
Statiile aveau cate doua – trei niveluri, poate si mai multe. Intr-una din ele (nu-mi amintesc care anume) am utilizat ascensorul pentru a iesi la suprafata. Si nu numai noi, ci toata lumea. Si nu eram putini. Atat in weekend, cat si in timpul saptamanii trenurile au fost foarte aglomerate. Numai ca oamenii erau foarte relaxati si cu foarte mult bun simt. Nu se inghesuiau, nu se imbranceau, nu se injurau. Parca intelegeau din priviri unde vrei sa cobori si iti faceau loc, fara a fi nevoit sa ceri tu lucrul asta. Pe scarile rulante culoarul de pe partea stanga era intotdeauna liber. Pentru cei mai grabiti. Mi-a placut mult organizarea asta. Normalitatea, de fapt…
Ca tot turistul, prima oprire am avut-o la Turnul Eiffel.
Cea mai frumoasa poza de acolo:
Dar ca sa nu se creeze discutii… subiective, iata si un unghi ceva mai… concret:
Ne-am plimbat apoi de-a lungul Senei. Am observat cat de verde si sanatos este Parisul. Copaci, iarba multa si parculete la tot pasul. La fel si oameni facand jogging.
Lucruri mai putin placute se intalnesc si la ei:
Acesta este Podul Invalizilor:
Este ingust si nu are nimic deosebit. Totusi francezii au stiu sa-l exploateze si pentru ca pe el poti trece Sena spre Domul Invalizilor (unde se pare ca se afla mormantul lui Napoleon) i-au dat si lui o denumire pompoasa.
Urmatorul este Podul Alexandru al III-lea.
De-o parte a lui se afla Grand si Petit Palais, iar de cealalta Ministerul Afacerilor Externe. Aici a avut loc si prima noastra “cearta” (la mijloc a fost o sticla de apa care nu se lasa gasita intru a fi cumparata si consumata). Au fost doua dispute in total, dar s-au stins destul de repede.
Champs Elysees si Arcul de Triumf:
Mijloace de transport inedite in Place de la Concorde:
Cea mai buna gaufre pe care am gustat-o vreodata:
O mica relaxare langa Gradinile Tuileries:
Daca priveai in sus cam asta era privelistea:
Gradinile in sine iara nu mi s-au parut extraordinare. Cateva parcele de gazon pe care erau aruncate cateva statui. Cam asa aratau:
Muzeul Louvre in toata maretia sa:
O mica joaca:
Pe Rue de Rivoli, un targ de … ceva. Cred ca erau promovate anumite regiuni ale Frantei. Nu-mi mai amintesc. Incepea sa se simta oboseala…
Catedrala Notre Dame:
Cartierul Latin:
Moulin Rouge (iara nimic deosebit):
Zona Montmartre (de departe preferata mea):
Sacre Coeur si treptele sale:
.JPG)
Si pentru ca in doua zile din cele trei petrecute la Paris a plouat, am fost nevoite sa renuntam la plimbarea cu vaporul pe Sena si ne-am refugiat o buna parte a timpului in Galeriile Lafayette:
Aici am incercat lucruri… dragute.
Ar fi fost mult mai multe lucruri de povestit si aratat. Ma opresc insa aici.
marți, 4 mai 2010
duminică, 2 mai 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)