Pe http://theinkblot.com/ am gasit un astfel de test. Iata rezultatele:
Sickness Quotient: 61%
Hmmm, your Sickness Quotient of 61% is a little worriesome.
Detailed Diagnosis
• Interpersonal Insights
Your sense of self-entitlement means you're probably the kind of person that pulled the wings off of butterflies when you were little. You hate your mother and father, your neighbors, co-workers, friends, and just about everyone else who happens to think you're a worthless boob.
• Job Performance & Attitude
You aspire to becoming the CEO of a large, powerful company. This is unlikely since you rarely leave your parent's basement. Although your work can upon occasion be very good, remember that even monkeys can be trained to do what you do. And they don't call in sick.
• Personality Insight
Your personal motto is "I've got to be me", but an awful lot of people wish you wouldn't.
Incurajator! Prieteni, aveti grija!
vineri, 30 iulie 2010
miercuri, 28 iulie 2010
vineri, 23 iulie 2010
Aripi
Este posibil sa-ti fie atat de dor de cineva incat sa te doara si sa te afecteze fizic? Eu cred ca da.
Doua zile cu piticul si am prins aripi! Acum pot face tot ce vreau!
Doua zile cu piticul si am prins aripi! Acum pot face tot ce vreau!
marți, 20 iulie 2010
vineri, 16 iulie 2010
Dorinta
Vreau la mare!!!!
Vreau sa ma gadile soarele la plaja, sa ma racoresc in apa, sa-mi incunun relaxarea cu un nessfrappe, sa mananc la amiaza hamsii cu cartofi prajiti si inghetata. Seara o plimbare, o terasa sau orice altceva si... ma pot intoarce acasa!
Vreau la mare!
Vreau sa ma gadile soarele la plaja, sa ma racoresc in apa, sa-mi incunun relaxarea cu un nessfrappe, sa mananc la amiaza hamsii cu cartofi prajiti si inghetata. Seara o plimbare, o terasa sau orice altceva si... ma pot intoarce acasa!
Vreau la mare!
joi, 15 iulie 2010
...
Daca este adevarat, in calitate de mama nu inteleg. O data ce-l ai, copilul devine prioritar in tot ceea ce faci. Indiferent de proiecte, dorinte, sperante, dezamagiri... Nu este un cliseu. Asa simti... E ca un reflex. Binele copilului planeaza deasupra tuturor. Am crezut ca asa este in natura umana... Se pare insa ca exista si alte aspecte ale acesteia...
marți, 13 iulie 2010
Alcoolul
Se spune ca alcoolul te binedispune. Cel putin asa aud de fiecare data de la toti prietenii cand merg in discoteca si stau pierduta pe vreo canapea, iar ei rad si se distreaza, lasand grijile si gandurile la o parte. Si-mi zic: „Sa-ncerc si eu!”
Sambata seara, iesire intre fete, vereghete „uitate” acasa, sperante de distractie si voie buna! Ajungem, ne instalam comod, schimbam o vorba-doua, ne fataim un pic asteptand stingerea luminilor si sunetul tot mai asurzitor al muzicii. Cum in mod voit am renuntat la ipostaza de sofer, zic sa profit si sa vad care-i treaba cu sticla de alcool de pe masa. Toata ziua statusem cu ochii in calculator citind despre valorile diafragmei, timpi de expunere, campuri de deschidere s.a.m.d. Eram un pic chiauna si imi pusesem mari sperante in combinatia din pahar.
Noroc! Noroc! Dans, dans! Vorba mai putina pentru ca deja nu mai puteai auzi persoana de langa tine... Cel mult ii puteai urmari miscarile buzelor si spune din complezenta un timid „da”... Dar pentru a evita confuziile, mai bine renunti la partea asta.
Simt cum ma ia ameteala si astept revelatia de care mi s-a tot vorbit. Si astept... Si astept... Ei si iat-o cum vine! Ma uit in jur si vad o gramada de burtosi penibili la 40 si mai bine de ani cum se dau in spectacol, accesorizati fiind de vreo pipita cu silueta de viespe, cu varsta cuprinsa neaparat intre 18-21 de ani. Si plec mai departe pe firul gandirii si ma intreb ce naiba le face pe ele sa stea cu ei. Ok, banii. Dar totusi... Pe langa faptul ca sunt complet penibile cand se afiseaza langa astfel de grizonati, cu o conditie fizica cel putin indoielnica, la un moment dat trebuie sa si presteze pentru banii si „recunostinta” de a se fi aflat langa asa raritate de specimen. Si atunci? Merita? Probabil ca da, din moment ce exista atatea exemplare care aplica metoda. Desi nu cred...
Din cand in cand prietenele ma trezesc din visare. Si atunci ma uit la paharul din mana mea. Imi dau seama ca m-a prins si somnul... Si ca nici muzica nu prea e pe gustul meu... Deci care-i treaba cu alcoolul? M-am distrat de o mie de ori mai bine in serile in care m-am indeletnicit cu cola sau apa plata. Au fost si seri in care am mai degustat cate ceva pe baza de alcool (destul de putine la numar, e foarte adevarat) si am reusit sa trec pragul spre "fericirea" propovaduita. Atunci, care este cheia succesului?
Stiti ce cred eu? Cred ca alcoolul este doar un adjuvant. Cred ca cel mai mult conteaza starea ta interioara de moment, pe care alcoolul doar o potenteaza.
Sambata seara, iesire intre fete, vereghete „uitate” acasa, sperante de distractie si voie buna! Ajungem, ne instalam comod, schimbam o vorba-doua, ne fataim un pic asteptand stingerea luminilor si sunetul tot mai asurzitor al muzicii. Cum in mod voit am renuntat la ipostaza de sofer, zic sa profit si sa vad care-i treaba cu sticla de alcool de pe masa. Toata ziua statusem cu ochii in calculator citind despre valorile diafragmei, timpi de expunere, campuri de deschidere s.a.m.d. Eram un pic chiauna si imi pusesem mari sperante in combinatia din pahar.
Noroc! Noroc! Dans, dans! Vorba mai putina pentru ca deja nu mai puteai auzi persoana de langa tine... Cel mult ii puteai urmari miscarile buzelor si spune din complezenta un timid „da”... Dar pentru a evita confuziile, mai bine renunti la partea asta.
Simt cum ma ia ameteala si astept revelatia de care mi s-a tot vorbit. Si astept... Si astept... Ei si iat-o cum vine! Ma uit in jur si vad o gramada de burtosi penibili la 40 si mai bine de ani cum se dau in spectacol, accesorizati fiind de vreo pipita cu silueta de viespe, cu varsta cuprinsa neaparat intre 18-21 de ani. Si plec mai departe pe firul gandirii si ma intreb ce naiba le face pe ele sa stea cu ei. Ok, banii. Dar totusi... Pe langa faptul ca sunt complet penibile cand se afiseaza langa astfel de grizonati, cu o conditie fizica cel putin indoielnica, la un moment dat trebuie sa si presteze pentru banii si „recunostinta” de a se fi aflat langa asa raritate de specimen. Si atunci? Merita? Probabil ca da, din moment ce exista atatea exemplare care aplica metoda. Desi nu cred...
Din cand in cand prietenele ma trezesc din visare. Si atunci ma uit la paharul din mana mea. Imi dau seama ca m-a prins si somnul... Si ca nici muzica nu prea e pe gustul meu... Deci care-i treaba cu alcoolul? M-am distrat de o mie de ori mai bine in serile in care m-am indeletnicit cu cola sau apa plata. Au fost si seri in care am mai degustat cate ceva pe baza de alcool (destul de putine la numar, e foarte adevarat) si am reusit sa trec pragul spre "fericirea" propovaduita. Atunci, care este cheia succesului?
Stiti ce cred eu? Cred ca alcoolul este doar un adjuvant. Cred ca cel mai mult conteaza starea ta interioara de moment, pe care alcoolul doar o potenteaza.
sâmbătă, 10 iulie 2010
Start!
Se intampla cateodata sa fiu atat de entuziasmata de cate un lucru incat sa am adevarate probleme cu somnul. Adorm extrem de greu, foindu-ma de pe o parte pe alta, gandindu-ma la informatiile noi primite, intrebandu-ma oare ce voi mai descoperi, facandu-mi planuri, dupa care incercand sa ma detasez de ele in ideea ca este mai bine sa iei lucrurile asa cum vin... Dupa care ma trezesc dimineata devreme, dupa o noapte plina de vise legate de subiectul in cauza. Si ma apuc de treaba propriu-zis!
Ei bine, da, am inceput cursul foto. Si imi place! Foarte mult chiar! De la prima sedinta am aflat o gramada de lucruri noi si interesante! La inceput ni s-a schitat in termeni mari ce anume vom face si ce anume vom invata. Ni s-a spus in ce va consta si examenul final si ce va trebui sa contina portofoliul nostru. Ca la scoala, avem teme dupa fiecare curs. Desi poate la prima vedere pare asa, nu-i usor deloc. Va trebui sa-mi dedic ceva timp... si pentru teorie si pentru practica. La un moment dat ma speriasem. Dar in timp am descoperit ca asta este formula magica in cazul meu: teama+entuziasm=provocarea perfecta!
Iar in cazul in care cineva se intreaba... Profu' este brunet, cu ochi albastri, numai ca mai are cativa ani peste cei 23 preconizati. Dar este dragut! Colegii sunt de varste diferite, majoritatea mai mari decat mine. O singura tipa parea mai mica. Doi dintre ei cred ca aveau in jur de 45-50 de ani... Ceea ce inseamna ca eternul cliseu "niciodata nu este prea tarziu" chiar se aplica.
Ramas bun, va spun. Imi indrept gandurile catre suportul de curs si catre tema pe care o am de realizat!
Ei bine, da, am inceput cursul foto. Si imi place! Foarte mult chiar! De la prima sedinta am aflat o gramada de lucruri noi si interesante! La inceput ni s-a schitat in termeni mari ce anume vom face si ce anume vom invata. Ni s-a spus in ce va consta si examenul final si ce va trebui sa contina portofoliul nostru. Ca la scoala, avem teme dupa fiecare curs. Desi poate la prima vedere pare asa, nu-i usor deloc. Va trebui sa-mi dedic ceva timp... si pentru teorie si pentru practica. La un moment dat ma speriasem. Dar in timp am descoperit ca asta este formula magica in cazul meu: teama+entuziasm=provocarea perfecta!
Iar in cazul in care cineva se intreaba... Profu' este brunet, cu ochi albastri, numai ca mai are cativa ani peste cei 23 preconizati. Dar este dragut! Colegii sunt de varste diferite, majoritatea mai mari decat mine. O singura tipa parea mai mica. Doi dintre ei cred ca aveau in jur de 45-50 de ani... Ceea ce inseamna ca eternul cliseu "niciodata nu este prea tarziu" chiar se aplica.
Ramas bun, va spun. Imi indrept gandurile catre suportul de curs si catre tema pe care o am de realizat!
joi, 8 iulie 2010
O clipa
Unii zambesc, unii rad, altii plang, unii iubesc, altii urasc, unii spera, altii dispera, unii petrec, unii se culca, unii dorm, altii se trezesc, unii muncesc, altii se relaxeaza, unii se prefac, unii se joaca, altii doar joaca, unii se lauda, unii au incredere, altii se indoiesc, unii gandesc, unii actioneaza, unii mananca, unii povestesc, unii fac sport, unii fac sex, altii dragoste... Toate intr-o singura clipa. Aceeasi...
miercuri, 7 iulie 2010
luni, 5 iulie 2010
La revedere!
Nu stiu daca-i defect sau calitate, dar personal nu-mi plac despartirile. Adica nu numai ca nu-mi plac, dar cand vine vorba de chestii de genul asta iau deciziile extrem de greu. Stau, ma gandesc, analizez, avantaje-dezavantaje, despic firul in patru, apoi in opt si apoi in saispe, dupa care o iau de la capat, ca nu cumva sa-mi fi scapat ceva!
In cazul oamenilor am un grad de toleranta extrem de mare. Cunosc lucrul asta si mi s-a adus la cunostinta de foarte multe ori si din exterior. Calitate? Defect? Iara... nu stiu...
In cazul lucrurilor am impresia tot timpul ca orice tampenie, oricat de mica si insignifianta imi va trebui la un moment dat. Asa ca mai bine sa o pastrez! Dezvolt adevarate scheme logice cu asezarea in sertare, ca sa pot si gasi ulterior tampeniile in cauza. (Stiu tot timpul unde este fiecare lucru, oricat de mic).
Ei bine, ajung insa sa spun gata! Pana aici! Nu stiu cum se intampla, dar se intampla. Un declic si renunt cu o usurinta surprinzatoare la diverse.
Astfel, am renuntat intai la o gramada de haine inutile pe care nu le mai imbracam de ani de zile. O privire fulger prin tot felul de sertare si iata-le golite! Am renuntat la parul lung pentru o coafura scurta. Nu suficient de scurta insa, am sa o mai retusez! Lovitura de gratie am dat-o insa ieri. Dupa 11 ani am renuntat la vechiul meu numar de telefon. De cativa ani nu-l mai foloseam, dar pastram abonamentul asa... pentru numar... Gata! Pana aici! 0722202693, la revedere!
Ce urmeaza? Abia mi-am intrat in mana...
In cazul oamenilor am un grad de toleranta extrem de mare. Cunosc lucrul asta si mi s-a adus la cunostinta de foarte multe ori si din exterior. Calitate? Defect? Iara... nu stiu...
In cazul lucrurilor am impresia tot timpul ca orice tampenie, oricat de mica si insignifianta imi va trebui la un moment dat. Asa ca mai bine sa o pastrez! Dezvolt adevarate scheme logice cu asezarea in sertare, ca sa pot si gasi ulterior tampeniile in cauza. (Stiu tot timpul unde este fiecare lucru, oricat de mic).
Ei bine, ajung insa sa spun gata! Pana aici! Nu stiu cum se intampla, dar se intampla. Un declic si renunt cu o usurinta surprinzatoare la diverse.
Astfel, am renuntat intai la o gramada de haine inutile pe care nu le mai imbracam de ani de zile. O privire fulger prin tot felul de sertare si iata-le golite! Am renuntat la parul lung pentru o coafura scurta. Nu suficient de scurta insa, am sa o mai retusez! Lovitura de gratie am dat-o insa ieri. Dupa 11 ani am renuntat la vechiul meu numar de telefon. De cativa ani nu-l mai foloseam, dar pastram abonamentul asa... pentru numar... Gata! Pana aici! 0722202693, la revedere!
Ce urmeaza? Abia mi-am intrat in mana...
sâmbătă, 3 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)