Nu stiu daca-i defect sau calitate, dar personal nu-mi plac despartirile. Adica nu numai ca nu-mi plac, dar cand vine vorba de chestii de genul asta iau deciziile extrem de greu. Stau, ma gandesc, analizez, avantaje-dezavantaje, despic firul in patru, apoi in opt si apoi in saispe, dupa care o iau de la capat, ca nu cumva sa-mi fi scapat ceva!
In cazul oamenilor am un grad de toleranta extrem de mare. Cunosc lucrul asta si mi s-a adus la cunostinta de foarte multe ori si din exterior. Calitate? Defect? Iara... nu stiu...
In cazul lucrurilor am impresia tot timpul ca orice tampenie, oricat de mica si insignifianta imi va trebui la un moment dat. Asa ca mai bine sa o pastrez! Dezvolt adevarate scheme logice cu asezarea in sertare, ca sa pot si gasi ulterior tampeniile in cauza. (Stiu tot timpul unde este fiecare lucru, oricat de mic).
Ei bine, ajung insa sa spun gata! Pana aici! Nu stiu cum se intampla, dar se intampla. Un declic si renunt cu o usurinta surprinzatoare la diverse.
Astfel, am renuntat intai la o gramada de haine inutile pe care nu le mai imbracam de ani de zile. O privire fulger prin tot felul de sertare si iata-le golite! Am renuntat la parul lung pentru o coafura scurta. Nu suficient de scurta insa, am sa o mai retusez! Lovitura de gratie am dat-o insa ieri. Dupa 11 ani am renuntat la vechiul meu numar de telefon. De cativa ani nu-l mai foloseam, dar pastram abonamentul asa... pentru numar... Gata! Pana aici! 0722202693, la revedere!
Ce urmeaza? Abia mi-am intrat in mana...
ba sa stii ca mie chiar imi pare rau de numarul ala. il invatasem
RăspundețiȘtergere