Comparatie

"O femeie de treizeci de ani reprezinta o irezistibila atractie pentru un tanar; nimic mai natural, mai bine urzit, mai prestabilit decat atasamentele profunde, din care societatea ne ofera atatea exemple.
[...]
O tanara domnisoara are prea multe iluzii, prea multa lipsa de experienta, iar sexul este un complice prea puternic al dragostei ei, pentru ca un tanar sa se poata simti flatat; pe cand o femeie cunoaste intreaga gravitate a sacrificiilor care trebuie facute. Acolo unde una este atrasa de curiozitate, de ispite straine iubirii, cealalta se supune unui sentiment constiincios. Una cedeaza, cealalta alege. Oare aceasta alegere nu reprezinta, prin ea insasi, o magulire enorma? Inarmata cu o cunoastere ce este mai mereu scump platita prin multe nefericiri, femeia experimentata pare sa ofere mai mult decat pe ea insasi, in vreme ce tanara domnisoara, ignoranta si increzatoare, nestiind nimic, nu poate nici compara, nici aprecia nimic; ea accepta dragostea si o invata. Una ne invata si ne sfatuieste la o varsta cand ne place sa ne lasam condusi, cand supunerea este o placere; cealalta vrea sa invete totul si se dovedeste naiva acolo unde cealalta este tandra. Una nu ne ofera decat o singura biruinta, cealalta ne sileste la perpeture cuceriri. Cea dintai nu are decat lacrimi si placere, cea de-a doua are voluptati si remuscari. Pentru ca o tanara sa devina amanta, ar trebui sa fie prea corupta si atunci ar fi parasita cu oroare, pe cata vreme o femeie are mii de mijloace sa-si pastreze si puterile, si demnitatea. Una, prea supusa, va ofera trista certitudine a odihnei; cealalta pierde prea mult pentru a nu cere de la dragoste toate miile ei de metamorfoze. Una se dezonoreaza singura, cealalta ucide, de dragul dumitale, o intreaga familie. O fata nu are decat o singura cochetarie si crede ca a spus totul atunci cand si-a lepadat vesmintele; femeia are insa mii de cochetarii si se ascunde sub mii de valuri; in sfarsit, ea maguleste toate vanitatile, iar novicea nu alina decat una. De altfel se rascolesc atatea sovaieli, atatea spaime, atatea temeri, tulburari si furtuni la femeia de treizeci de ani, care niciodata nu vor fi intalnite in iubirea unei tinere fete. Ajunsa la aceasta varsta, femeia ii cere tanarului sa-i restituie stima pe care ea i-a sacrificat-o.
[...]
In sfarsit, in afara de toate avantajele situatiei sale, femeia de treizeci de ani se poate transforma si intr-o tanara fata, poate juca toate rolurile, poate fi pudica, poate profita, intorcand lucrurile in avantajul ei. Intre cele doua se afla o incomensurabila diferenta de la prevazut la neprevazut, de la putere la slabiciune.
[...]

Pascal a spus:”A te indoi de Dumnezeu inseamna a crede”. Tot asa, o femeie nu se apara impotriva iubirii decat atunci cand s-a si indragostit.”

"Femeia la treizeci de ani",
Honore de Balzac