"Noaptea e un sfetnic bun"?
N-am deslusit pana acum intelesul celor de mai sus.
In mijlocul noptii pe mine ma napadesc gandurile, intrebarile si indoielile. Totul se amplifica si capata dimensiuni hiperbolice. Pesimismul ma trezeste, ma prinde in ghearele lui si ma rascoleste pana la ultima picatura de speranta. Imi apasa inima si imi sfideaza logica.
Razele diminetii au o putere anume. Lumina imprastie valul gandurilor negre. Speranta si optimismul imi aduc incet linistea inapoi. Si o data cu ea si somnul.
Pana cand, la putin timp, aud o voce puternica: "Mami, vreau la desene!" Mijesc genele si ma pierd in cei mai frumosi ochi. Dar sufletelul nu are timp de visare: "Vreau si cereale, mami!" Lumea lui mica si frumoasa, lipsita de griji si probleme.
Ma ridic. Alta zi, alta poveste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu