Aseara am participat la un eveniment (o nunta mai exact), unde am reintalnit prieteni dragi, colegi de liceu, de generala si chiar de gradinita. Cu ei am participat la primele 'banchete', cu ei mergeam la padure vineri dupa terminarea orelor. Sau sambata... parca invatam si sambata... Cu ei am facut schimb de timbre si am ascultat primele balade. Cu ei am facut schimb de casete video si cu ei mergeam la colind de Craciun. Alaturi de ei am trait emotiile aparitiilor in public si pe scena, cand pregateam diverse spectacole. Cu ei ma bateam cand eram nervoasa si nu mai aveam chef sau dispozitie sa explic. Ne caram ghiozdane reciproc.
Iar acum ei imi saruta mana si imi multumesc pentru un dans. De undeva, de departe, copilul din mine se uita mirat si speriat...
Inchipuie-ti cam cum s-ar fi uitat adultul din tine, daca dupa dans primea un ghiozdan in cap.
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, sa te intalnesti atat de des cu oameni pe care ii cunosti de atata timp este un privilegiu care spune multe despre dinamica relatiilor interumane din cadrul comunitatilor restranse.
:))))))) A doua parte n-am mai inteles-o. M-a distrat prea mult prima. :)))
RăspundețiȘtergere...Dinamica relatiilor interumane in cadrul bla bla...adica amantlacuri Marius ?
RăspundețiȘtergerewow. cineva e suparat pe mine. sau pe romana. dau explicatii (pe text) oricui vrea. desi, nu sunt obligat.
Ștergere