Se intampla cateodata sa aud in treacat cate o melodie draguta... Suficient de draguta cat sa-mi atraga atentia. Si o simt si imi place si incerc sa mi-o intiparesc in minte cat mai bine. Asta ca sa am puncte de reper dupa care sa ma orientez in cautarea ei pe net. Pentru ca trebuie neaparat sa-i aflu autorul. Trebuie neaparat sa o reascult.
Astazi in cartierul meu au rasunat sunete incredibile. Vioara si orchestra... Ceva de genul... Nici un cuvant. Nici un reper. Cultura mea in acest domeniu este nula. Si deodata sunt blocata. Nu stiu cum sa o caut, prin urmare slabe sanse s-o gasesc.
Mi-au ramas insa intiparite in minte sunetele, in suflet linistea, in inima placerea de a simti bucuria momentului. Si toate pe fondul vizual al copacilor care au inceput sa rugineasca. Vine toamna. Anotimpul meu...
Oh, parca mi-ai citit din suflet trairea melodiilor si cautarea de dupa... chiar si cautarea unei melodii fara cuvinte.
RăspundețiȘtergereChiar ma gandeam ziele trecute la cei care au aplicatia de cautare a melodiilor pe telefon: pe de-o parte ii invidiez - este foarte la indemana sa iti fie gasita melodia chiar inainte sa se termine, pe de alta parte ii compatimesc - pentru ca momentul descoperirii unei melodii, mai ales dupa indelungi si furibunde cautari, nu numai ca reprezinta gradul maxim de satisfactie, dar te leaga de melodie si mai mult, si mai puternic.
Cu muzica clasica e moarte. S-a intamplat sa stiu si compozitia, si orchestra, sa caut interpretari, sa le gasesc si sa nu sune de nici o culoare la fel cu ce-am auzit live. In general, muzica live e ireproductibila. Inregistrarile... e ca si cum ne-am uita la poze si-am zice ca suntem la mare.
RăspundețiȘtergereExista niste aplicatii pentru telefoane SMART
RăspundețiȘtergere