Ma bucur ca 2011 ia sfarsit. A fost un an greu pentru foarte multe persoane apropiate sufletului meu si pe alocuri si pentru mine. Cred ca singura superstitie pe care o am este legata de inceputul anului. Simt din prima zi daca anul imi va fi prielnic sau nu. Pe 2011 l-am inceput in lacrimi.
Privesc cu speranta si optimism catre un 2012 indraznet!
Va doresc ceea ce-mi doresc si mie: sanatate, putere si curaj sa faceti tot ceea ce va doriti!
La multi ani!!!
sâmbătă, 31 decembrie 2011
miercuri, 28 decembrie 2011
sâmbătă, 17 decembrie 2011
duminică, 11 decembrie 2011
Duminica
Am dormit cat am vrut si m-am trezit din proprie initiativa, am avut un mic dejun linistit, cafea cu lapte, fara intreruperi m-am uitat la un film cu Mos Craciun, iar acum ma pregatesc sa-i dau o mana de ajutor cu cumparaturile. Cred in magia Craciunului!
Daaa... O duminica frumoasa!
Daaa... O duminica frumoasa!
sâmbătă, 3 decembrie 2011
Noaptea
"Noaptea e un sfetnic bun"?
N-am deslusit pana acum intelesul celor de mai sus.
In mijlocul noptii pe mine ma napadesc gandurile, intrebarile si indoielile. Totul se amplifica si capata dimensiuni hiperbolice. Pesimismul ma trezeste, ma prinde in ghearele lui si ma rascoleste pana la ultima picatura de speranta. Imi apasa inima si imi sfideaza logica.
Razele diminetii au o putere anume. Lumina imprastie valul gandurilor negre. Speranta si optimismul imi aduc incet linistea inapoi. Si o data cu ea si somnul.
Pana cand, la putin timp, aud o voce puternica: "Mami, vreau la desene!" Mijesc genele si ma pierd in cei mai frumosi ochi. Dar sufletelul nu are timp de visare: "Vreau si cereale, mami!" Lumea lui mica si frumoasa, lipsita de griji si probleme.
Ma ridic. Alta zi, alta poveste...
N-am deslusit pana acum intelesul celor de mai sus.
In mijlocul noptii pe mine ma napadesc gandurile, intrebarile si indoielile. Totul se amplifica si capata dimensiuni hiperbolice. Pesimismul ma trezeste, ma prinde in ghearele lui si ma rascoleste pana la ultima picatura de speranta. Imi apasa inima si imi sfideaza logica.
Razele diminetii au o putere anume. Lumina imprastie valul gandurilor negre. Speranta si optimismul imi aduc incet linistea inapoi. Si o data cu ea si somnul.
Pana cand, la putin timp, aud o voce puternica: "Mami, vreau la desene!" Mijesc genele si ma pierd in cei mai frumosi ochi. Dar sufletelul nu are timp de visare: "Vreau si cereale, mami!" Lumea lui mica si frumoasa, lipsita de griji si probleme.
Ma ridic. Alta zi, alta poveste...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)