Si-am ajuns si la 30!
Cu ceva timp in urma un prieten concluziona asa: “Varsta pe care o ai nu e intotdeauna egala cu timpul care a trecut de cand te-ai nascut. “
Pai sa vedem… pana la Andrei m-am simtit de 23 de ani. Aproape doua zile in spital si am imbatranit cu vreo 3 ani. Recuperare, luni de fericire… am mai intinerit cu vreo 2... Rutina, probleme… se mai adauga 1 an. Plimbari, relaxare… mmm…parca tot la 25 raman… Cam asa oscileaza varsta la mine…
In anii care au trecut au fost lucruri pe care le-am vrut si nu le-am avut. Au fost insa si lucruri pe care nu le-am cerut vreodata si mi-au fost daruite. Au fost lucruri care mi-au fost oferite, iar pentru altele am indraznit si le-am luat singura. In mare parte insa am avut parte de ceea ce mi-am dorit. La cei 30 de ani imi doresc sanatate pentru piticul meu iubit, pentru mine, familie si prieteni! Si ar mai fi chestii de genul putere de munca, intelepciune etc etc, dar zic sa nu ma dau in fapt. Am zis ca am ramas la 25…
Chiar, 14 septembrie! Pai La multi ani zic si eu, din toti rarunchii. Gen, sincer. Ce-ti doresti si astea... stii tu mai bine.
RăspundețiȘtergereCat despre prietenul ala, sa stii ca e bine sanantos, e mandru ca e citat aici si multumeste umil pentru apelativ.
Petrecere frumoasa dar!
La multi ani draguta!
RăspundețiȘtergereeu la cei 30 de ani si aproximativ 2 luni ma simt foarte bine:)imi place varsta aceasta:)
nu varsta pe care o ai este cea mai importanta ci cea pe care o simti:D
Multumesc frumos!
RăspundețiȘtergerePrietenul respectiv e un inocent. Varsta pe care o ai este intotdeauna perfect egala cu timpul scurs intre nastere, si momentul de referinta (tn-t0). Cam asta e definitia.
RăspundețiȘtergereCeea ce simtim cu totii sunt 3 varste fixe (20, 50, 80), indiferent de varsta efectiva. Cea mai sigura distinctie intre praguri o faci analizand perceptia vitezei de scurgere a timpului. Ex: Ultima saptamana a trecut: a) agonizant melceste; b) allegro; c) a trecut deja o saptamana? Explicatia ar fi ca tindem sa raportam trecerea timpului la varsta proprie (data de ceasul intern, la care nu prea ne uitam). O luna la 4 ani pare o eternitate, la 85 vreo 2 ore.
Wow!
RăspundețiȘtergere