sâmbătă, 26 februarie 2011
duminică, 20 februarie 2011
Bucataria lui Tavi
Pentru cei mai putin priceputi intr-ale bucatariei (sau poate si pentru cei experimentati) recomand ca sursa de inspiratie www.all-food.ro. Am incercat cateva chestii de aici si au iesit excelent!
Ma rog, eu am luat ideea de baza si am adaptat cantitatile dupa gustul meu. Va descurcati voi... Daca aveti pofta si chef...
Ma rog, eu am luat ideea de baza si am adaptat cantitatile dupa gustul meu. Va descurcati voi... Daca aveti pofta si chef...
duminică, 13 februarie 2011
Poate...
Poate vine primavara...
Poate nu o sa mai simt gerul cum imi taie fata cand deschid usa blocului dimineata... Poate nu va mai trebui sa curat parbrizul de gheata... Poate nu va mai trebui sa incerc nu stiu cate locuri de parcare inainte sa proptesc masina undeva... Hartoapele de gheata nu-s deloc specialitatea mea...
Poate se va mari ziua si nu voi mai pleca si intoarce pe intuneric... Poate dupa serviciu o sa ma pot plimba cu piticul prin parc... Poate o ne jucam in aer liber fara sa avem interminabila discutie privitoare la fular...
Poate se va termina cu frigul asta... Poate o sa ne bucuram de soare si de seri petrecute la terase...
Poate nu o sa mai simt gerul cum imi taie fata cand deschid usa blocului dimineata... Poate nu va mai trebui sa curat parbrizul de gheata... Poate nu va mai trebui sa incerc nu stiu cate locuri de parcare inainte sa proptesc masina undeva... Hartoapele de gheata nu-s deloc specialitatea mea...
Poate se va mari ziua si nu voi mai pleca si intoarce pe intuneric... Poate dupa serviciu o sa ma pot plimba cu piticul prin parc... Poate o ne jucam in aer liber fara sa avem interminabila discutie privitoare la fular...
Poate se va termina cu frigul asta... Poate o sa ne bucuram de soare si de seri petrecute la terase...
sâmbătă, 12 februarie 2011
Aniversare
Acum doi ani, pe vremea asta, imi tineam pentru prima data puiul in brate. Desi trecusem prin cea mai traumatizanta experienta de-a mea de pana atunci (si acum), cand il aveam langa mine toate durerile si gandurile paralizau. Ma uitam, vedeam, simteam si nu intelegeam...
Nici acum nu inteleg prea bine. Dar nici nu mai incerc. Traiesc si ma bucur si sunt fericita de fiecare clipa petrecuta cu el. Si cand nu-i sunt alaturi fizic, ii sunt cu sufletul.
N-am sa reusesc niciodata sa exprim ce simt pentru piticul meu. Si cele mai frumoase si mai dulci cuvinte sunt prea goale pentru asta. Ii multumesc pentru toata dragostea si fericirea pe care le-a adus in casa noastra si in sufletul meu!
La multi ani, Andrei!
Atunci:
Acum:
Nici acum nu inteleg prea bine. Dar nici nu mai incerc. Traiesc si ma bucur si sunt fericita de fiecare clipa petrecuta cu el. Si cand nu-i sunt alaturi fizic, ii sunt cu sufletul.
N-am sa reusesc niciodata sa exprim ce simt pentru piticul meu. Si cele mai frumoase si mai dulci cuvinte sunt prea goale pentru asta. Ii multumesc pentru toata dragostea si fericirea pe care le-a adus in casa noastra si in sufletul meu!
La multi ani, Andrei!
Atunci:
Acum:
marți, 1 februarie 2011
Impresii
Si uite asa a trecut aproape o luna de cand m-am intors la munca. Lucrurile s-au derulat cum m-am asteptat. Aproximativ... Au fost cateva care m-au surprins.
Unul este referitor la drumul spre birou, la trafic mai precis. Nu este atat de rau pe cat ma asteptam.
Al doilea se refera la munca propriu zisa de la birou. Ma asteptam sa am asa... o perioada de acomodare... N-am avut.
Cu probleme la munca si acasa am inteles ca pot duce mai mult decat credeam. Nu tineam sa aflu, dar iata inca un lucru la care nu ma asteptam. Deci trei...
Surprinzator, in plina schimbare si agitatie, printre picaturi, am avut timp si pentru mine. Deci patru...
Pas cu pas, cu rabdare, speranta, indoieli, ajutor si perseverenta am intrat intr-o oarecare rutina. Rutina constand in schimbari continue...
Si pentru ca nu mi-am stabilit inca obiectivele de inceput de an, zic asa... Ce-mi propun in anul asta este sa-i dedic cat mai mult timp piticului, aceeasi rabdare si intelegere ca pana acum. Urmarind ideile de mai sus, imi propun sa ma adaptez cat mai bine si cat mai repede schimbarilor de orice fel. Iar la capitolul 'pragmatic' vreau sa vad Roma, sa-l duc pe pitic la mare si la munte. Atat!
Unul este referitor la drumul spre birou, la trafic mai precis. Nu este atat de rau pe cat ma asteptam.
Al doilea se refera la munca propriu zisa de la birou. Ma asteptam sa am asa... o perioada de acomodare... N-am avut.
Cu probleme la munca si acasa am inteles ca pot duce mai mult decat credeam. Nu tineam sa aflu, dar iata inca un lucru la care nu ma asteptam. Deci trei...
Surprinzator, in plina schimbare si agitatie, printre picaturi, am avut timp si pentru mine. Deci patru...
Pas cu pas, cu rabdare, speranta, indoieli, ajutor si perseverenta am intrat intr-o oarecare rutina. Rutina constand in schimbari continue...
Si pentru ca nu mi-am stabilit inca obiectivele de inceput de an, zic asa... Ce-mi propun in anul asta este sa-i dedic cat mai mult timp piticului, aceeasi rabdare si intelegere ca pana acum. Urmarind ideile de mai sus, imi propun sa ma adaptez cat mai bine si cat mai repede schimbarilor de orice fel. Iar la capitolul 'pragmatic' vreau sa vad Roma, sa-l duc pe pitic la mare si la munte. Atat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)