Si uite asa a trecut aproape o luna de cand m-am intors la munca. Lucrurile s-au derulat cum m-am asteptat. Aproximativ... Au fost cateva care m-au surprins.
Unul este referitor la drumul spre birou, la trafic mai precis. Nu este atat de rau pe cat ma asteptam.
Al doilea se refera la munca propriu zisa de la birou. Ma asteptam sa am asa... o perioada de acomodare... N-am avut.
Cu probleme la munca si acasa am inteles ca pot duce mai mult decat credeam. Nu tineam sa aflu, dar iata inca un lucru la care nu ma asteptam. Deci trei...
Surprinzator, in plina schimbare si agitatie, printre picaturi, am avut timp si pentru mine. Deci patru...
Pas cu pas, cu rabdare, speranta, indoieli, ajutor si perseverenta am intrat intr-o oarecare rutina. Rutina constand in schimbari continue...
Si pentru ca nu mi-am stabilit inca obiectivele de inceput de an, zic asa... Ce-mi propun in anul asta este sa-i dedic cat mai mult timp piticului, aceeasi rabdare si intelegere ca pana acum. Urmarind ideile de mai sus, imi propun sa ma adaptez cat mai bine si cat mai repede schimbarilor de orice fel. Iar la capitolul 'pragmatic' vreau sa vad Roma, sa-l duc pe pitic la mare si la munte. Atat!
Pfff... pai nu-i cinstit, ti-ai ales d-astea usoare.
RăspundețiȘtergere:) crezi?
RăspundețiȘtergereRoma, mare, munte, astea sunt concrete. Poa' sa dureze o saptamana si sa aiba un buget super-acceptabil. Rabdare, intelegere, adaptare, astea sunt vagi, poti sa prezinti niste cifre aiurea la evaluare si sa scapi.
RăspundețiȘtergereAlea vagi sunt cele mai grele. "Cifrele" le prezint celui mai mare critic! Mie... Toate ca toate, dar pe mine nu ma mint.
RăspundețiȘtergere