Femeile in logistica

M.: - Ce faci, O.? Mi-ai dat teapa, asa e? Nu-mi mai dai camionul...
O.: - M., nu am. Ma crezi? Nu stiu de unde sa-ti dau...
M.: - Bine, O. Nu-i nimic. Si-asa am avut o zi...
O.: - Pai tu te plangi? Eu am tras trei reprize de plans de dimineata pana acum.
M.: - Haide, ma! Cum asa? De ce?
O. (plangand): - Pai daca toata lumea imi cere camioane? Toti clientii? De unde sa scot eu camioane? Nu am! De unde sa iau? Daca nu am? De unde?
M.: - E, hai linisteste-te! Da-le naiba! Uite, pe mine taie-ma de pe lista. Ma descurc eu.
O.: - M., iti promit ca daca imi apare ceva te anunt.
M.: - Ok, multumesc. Vorbim.
O.: - Vorbim.
M.: - Si linisteste-te.
O.: - Ok, incerc!
M.: - Te pup!
O.: - Te pup si eu!

Muzica

Un lucru e clar: muzica ma ajuta intotdeauna.

Sicilia

Taormina - unul dintre cele mai frumoase si mai romantice locuri pe care le-am vazut.

Terase la fiecare colt de strada (de data asta fara a fi o exagerare):

Cu mancaruri de genul asta:

Insula Bella:

Vulcanul Etna:

Plaja langa Palermo:

Castellammare del Golfo - locul unde se spune ca a luat nastere mafia siciliana:

Activitate in piata-port-gara (amintita intr-un post anterior):

Si pentru ca de data asta am avut un aparat mic, compact, am reusit sa fiu si eu fotografiata.

<

Sclipiri

Imi amintesc cum in liceu (prin clasa a X-a cred) m-am chinuit o zi intreaga sa rezolv o problema la fizica si nu am reusit. Eram atat de incitata si hotarata sa-i dau de cap, incat m-am culcat cu gandurile indreptate spre datele problemei. Am visat rezolvarea. Cand m-am trezit, am pus totul pe hartie si era intr-adevar corect.

Dupa cativa ani, am visat ca prietenul meu are pe altcineva. O saptamana mai tarziu aveam sa aflu ca intr-adevar asa era.

Cu cativa ani in urma, intr-o simpla convorbire telefonica, din simplul fundal sonor facut de zgomotul masinilor ce treceau pe o anumita strada, mi-am dat seama ca persoana de la capatul celalalt al firului ma minte. Si asa a fost.

Astazi, dintr-o convorbire banala si la vederea unui simplu fir de par (al meu) in timp ce dadeam cu aspiratorul, mi-am dat seama. Am pus cap la cap piese de puzzle, amintiri, intamplari, sentimente, cuvinte, impresii, expresii. Intr-o fractiune de secunda totul s-a legat.

Nu retin cifre, nu retin denumiri, nu retin locuri, nu retin lucruri concrete. Cel putin nu pe termen lung. Retin insa sentimente, amprenta unei vorbe, a unui gest, un zambet, o privire, detalii minore aruncate-n graba si-n vant. Fara sa vreau, retin lucruri marunte, care, sub impulsul corespunzator, la un moment dat se activeaza. Pot sa ma detasez, sa privesc obiectiv si sa vad tabloul complet.

Femeia din amiaza

Din pacate in ultima vreme am dedicat foarte putin timp lecturii. Cam asa se intampla insa in fiecare vara. Nu prea-mi vine sa stau in casa sa citesc, cand pot sa fac atatea alte lucruri afara. Si numai cand ma gandesc la terase... E pacat sa nu profiti de ele in perioada asta...

Ideea este ca la o simpla plimbare printr-o librarie, am pus ochii pe cartea de mai jos. Nu auzisem, nu citisem nimic despre ea. Nu stiu ce m-a atras (probabil coperta), am cumparat-o, am ajuns acasa, am deschis-o si dupa primele pagini m-am trezit in fata unei dileme. Cu ochii in lacrimi nu stiam daca sa mai continui sau sa o las.
O carte cu mare incarcatura psihologica, substanta, o lectura profunda, cu evocari detaliate ale trairilor interioare... Pe mine m-a fascinat. Am incheiat cartea asa cum am inceput-o. Cu ochii in lacrimi.















"Nu-i nimic rau; daca ai trecut pragul, totul e bine. Alta lume si nu trebuie sa vorbesti."
Franz Kafka

Lectie

- Andrei, acum se plimba Bianca. Te rog sa-i dai trotineta!
- Nu!
- Andrei, o tura tu, o tura Bianca!
- Nu!
- Andrei, fii corect! Asteapta-ti randul! Fii corect, mami!
- Nu, mami! Nu dau mimic. Baietii nu e co'ecti!

Intamplare

Piata. Port. Gara. Aglomeratie. Trafic. Soare. Caldura. Aer conditionat. McDonald's. Curatenie precara. Sigur e gara aici.
Mi-e rau. Totul se invarte in jurul meu. Sunt singura. Ultima zi de vacanta. Mi-e rau de doua zile.
Intrebari. Caut raspunsuri. Andrei alearga spre mine. Rade. Bratele lui in jurul gatului meu. Buzele lui mici si dulci...
Cred ca am adormit cu capul pe masa. O mana pe bratul meu drept. Ridic privirea. Totul se invarte. Doi ochi mari si blanzi ma intreaba ceva intr-o limba straina mie. Alaturi alti doi ochi la fel de blanzi. Par balai. Ba nu, saten. Probabil ma intreaba daca ma simt bine. Le raspund intr-o limba straina lor ca nu prea... Dar o sa-mi revin. Le zambesc.
Ma ridic. Imi iau o cola. Habar n-am cum si ce s-a intamplat, dar deodata stiu. Simt. Sunt ok.