Foto: Claudiu Jipa
marți, 29 mai 2012
duminică, 20 mai 2012
Altruismul
"Altruismul - persoana ajuta si se devoteaza altora, lasandu-se pe sine la urma. Persoana altruista in sens functional este generoasa, empatica si disponibila sa ajute. [...] O persoana altruista isi neaga invidiile asupra altora, facand gesturi de caritate. Astfel, scapa de vina resimtita pentru ostilitatile sale. Avantajul nu este, decat rareori, material, ci de cele mai multe ori de natura psihologica. [...]
Parintii care aparent 'isi sacrifica viata' pentru copil sunt de fapt niste mari egoisti, care se cred 'victime'. Parintii care se priveaza de unele placeri firesti, indeplinind toate placerile copilului, il condamna pe acesta din urma inconstient la indeplinirea 'asteptarilor' lor inconstiente. Multi parinti din generatia veche si cea de acum isi sacrifica unele placeri pentru a oferi material copilului ceea ce ei nu au avut, obligandu-l pe copil sa indeplineasca pretentiile lor: 'daca eu nu am facut facultate, faci tu'.
De aceea se spune ca cei mai mari egoisti sunt altruistii, deoarece ei primesc intotdeauna o rasplata imateriala a faptului ca se lasa pe ei insisi pentru altii. Masochistul (nevroticul in genere) gaseste o placere perversa in suferinta spunand inconstient 'Eu sunt un martir. Sunt superior voua.'
Altruismul are legatura si cu alte mecanisme (de autoaparare): intoarcerea catre propria persoana, identificarea cu victima. Persoana care se sacrifica are o imagine de sine proasta, neindraznind sa se afirme si sa isi afirme nevoile, sa isi satisfaca placerile decat prin altii. [...]
In definitiv, daca noi nu ne ingrijim pe noi insine, nu putem sa oferim altora. Iubirea de altii trece prin iubirea de sine. Ii iubim pe altii in aceeasi masura in care ne iubim pe noi insine".
"Vorbe fara glas"
Cristiana Alexandra Levitchi
Clara Toma
Parintii care aparent 'isi sacrifica viata' pentru copil sunt de fapt niste mari egoisti, care se cred 'victime'. Parintii care se priveaza de unele placeri firesti, indeplinind toate placerile copilului, il condamna pe acesta din urma inconstient la indeplinirea 'asteptarilor' lor inconstiente. Multi parinti din generatia veche si cea de acum isi sacrifica unele placeri pentru a oferi material copilului ceea ce ei nu au avut, obligandu-l pe copil sa indeplineasca pretentiile lor: 'daca eu nu am facut facultate, faci tu'.
De aceea se spune ca cei mai mari egoisti sunt altruistii, deoarece ei primesc intotdeauna o rasplata imateriala a faptului ca se lasa pe ei insisi pentru altii. Masochistul (nevroticul in genere) gaseste o placere perversa in suferinta spunand inconstient 'Eu sunt un martir. Sunt superior voua.'
Altruismul are legatura si cu alte mecanisme (de autoaparare): intoarcerea catre propria persoana, identificarea cu victima. Persoana care se sacrifica are o imagine de sine proasta, neindraznind sa se afirme si sa isi afirme nevoile, sa isi satisfaca placerile decat prin altii. [...]
In definitiv, daca noi nu ne ingrijim pe noi insine, nu putem sa oferim altora. Iubirea de altii trece prin iubirea de sine. Ii iubim pe altii in aceeasi masura in care ne iubim pe noi insine".
"Vorbe fara glas"
Cristiana Alexandra Levitchi
Clara Toma
joi, 10 mai 2012
vineri, 4 mai 2012
Uitare
Sunt lucruri care iti plac, pe care le doresti si pe care le obtii frumos, natural, fara eforturi extraordinare. Sunt ca hainele pe care le cumperi atunci cand nu iti propui ceva anume, te plimbi, le vezi, le iei si iti plac pentru totdeauna.
Sunt lucruri pe care le doresti si le obtii numai dupa eforturi extraordinare. Sunt ca hainele pe care le cumperi atunci cand ai nevoie. Cauti, incerci, iei ceva dupa ce ai criticat tot ce ai vazut, dar posibil sa fie 'consumabile'. Nu-ti raman la inima.
Se spune ca de fapt lucrurile din categoria 2 sunt cele care conteaza, pentru ca in urma efortului vei stii sa le apreciezi la adevarata valoare.
Ei bine, nu sunt de acord cu varianta asta. Din pacate functionez dupa prima. Si zic 'din pacate' pentru ca 'naturalul' nu poate fi 'obtinut'.
Cu exceptia zile de 1 mai, cand am avut liber si mi-am oferit o zi extraordinar de frumoasa, restul saptamanii a fost ingrozitor. Au fost zile cand am stat lipita de calculator aproape 12 ore. Si in zilele cand am petrecut numai 10-11, am avut treaba si dupa terminarea programului, astfel incat acasa am ajuns numai sa-i fac baie lui Andrei si sa-l culc. Drept pentru care, aseara m-a intrebat foarte contrariat de ce am stat asa mult la serviciu. Am uitat sa vin acasa?
Astazi abia asteptam sa-l iau de la cresa, sa ne ducem in parc, sa ne jucam, sa mergem la Alexandria, sa facem gratar, sa stam in curte la aer curat, sa ne uitam la stele si sa ne culcam.
In schimb, am stat lipita de un scaun si un birou. N-am reusit sa ajung in timp acasa nici sa-i dau pupicul de 'la revedere'. Treaba nu am terminat-o, am luat si la bagaj. Am ochii umflati si ma ustura, ma doare capul si urechea stanga, de la vorbitul excesiv la telefon din ultimele zile.
Astfel incat nu, nu sunt adepta variantei 2. Optez pentru munca, optez pentru relaxare, pentru timp petrecut cu sotul, copilul, familia, prietenii si pasiunile tale. Optez pentru echilibru. Aleg prima varianta.
Sunt lucruri pe care le doresti si le obtii numai dupa eforturi extraordinare. Sunt ca hainele pe care le cumperi atunci cand ai nevoie. Cauti, incerci, iei ceva dupa ce ai criticat tot ce ai vazut, dar posibil sa fie 'consumabile'. Nu-ti raman la inima.
Se spune ca de fapt lucrurile din categoria 2 sunt cele care conteaza, pentru ca in urma efortului vei stii sa le apreciezi la adevarata valoare.
Ei bine, nu sunt de acord cu varianta asta. Din pacate functionez dupa prima. Si zic 'din pacate' pentru ca 'naturalul' nu poate fi 'obtinut'.
Cu exceptia zile de 1 mai, cand am avut liber si mi-am oferit o zi extraordinar de frumoasa, restul saptamanii a fost ingrozitor. Au fost zile cand am stat lipita de calculator aproape 12 ore. Si in zilele cand am petrecut numai 10-11, am avut treaba si dupa terminarea programului, astfel incat acasa am ajuns numai sa-i fac baie lui Andrei si sa-l culc. Drept pentru care, aseara m-a intrebat foarte contrariat de ce am stat asa mult la serviciu. Am uitat sa vin acasa?
Astazi abia asteptam sa-l iau de la cresa, sa ne ducem in parc, sa ne jucam, sa mergem la Alexandria, sa facem gratar, sa stam in curte la aer curat, sa ne uitam la stele si sa ne culcam.
In schimb, am stat lipita de un scaun si un birou. N-am reusit sa ajung in timp acasa nici sa-i dau pupicul de 'la revedere'. Treaba nu am terminat-o, am luat si la bagaj. Am ochii umflati si ma ustura, ma doare capul si urechea stanga, de la vorbitul excesiv la telefon din ultimele zile.
Astfel incat nu, nu sunt adepta variantei 2. Optez pentru munca, optez pentru relaxare, pentru timp petrecut cu sotul, copilul, familia, prietenii si pasiunile tale. Optez pentru echilibru. Aleg prima varianta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)