Ideea este ca la o simpla plimbare printr-o librarie, am pus ochii pe cartea de mai jos. Nu auzisem, nu citisem nimic despre ea. Nu stiu ce m-a atras (probabil coperta), am cumparat-o, am ajuns acasa, am deschis-o si dupa primele pagini m-am trezit in fata unei dileme. Cu ochii in lacrimi nu stiam daca sa mai continui sau sa o las.
O carte cu mare incarcatura psihologica, substanta, o lectura profunda, cu evocari detaliate ale trairilor interioare... Pe mine m-a fascinat. Am incheiat cartea asa cum am inceput-o. Cu ochii in lacrimi.

"Nu-i nimic rau; daca ai trecut pragul, totul e bine. Alta lume si nu trebuie sa vorbesti."
Franz Kafka
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu