Cat de importanta este frumusetea fizica? Cat de importanta este pentru tine, ca persoana? Cat de importanta este pentru relationarea cu cei din jur? Cat de importanta este pentru obtinerea diverselor beneficii?
Nu am inteles si nu am apreciat niciodata glumele pe seama aspectului fizic al cuiva. Mi se par de prost gust. Mai mult decat atat, imi apar ca o slabiciune interioara a celui care le face. Nu-mi plac oamenii slabi. Nu-mi plac oamenii care nu privesc dincolo de aparente. Daca la nivel psihic te poti schimba, iti poti modela sistemul de valori, te poti adapta, la nivel fizic poti retusa intr-o masura mult prea mica. Corpul este o cutie care ni s-a dat. Nu am ales-o noi.
Din pacate fizicul este cartea noastra de vizita. Ambalajul care face cunoscut produsul. O singura privire poate fi decisiva in destul de multe situatii. Curiozitatile privind continutul interior apar mult mai tarziu. Daca apar...
Intrebarea care se pune este ce faci cand neprevazutul iti schimba in mod fortat cartea de vizita?
joi, 29 aprilie 2010
duminică, 25 aprilie 2010
Eroare
Sambata seara… club, muzica live, atmosfera, prieteni, bautura, distractie. Singura fata intr-o gasca destul de mare de prieteni. Am mai trecut prin experienta asta, astfel incat stiu perfect ce va urma. Dupa cateva pahare de bauturi bahice ochii comesenilor aluneca spre trupurile domnisoarelor din jur. Poate sunt defecta… sau poate imi petrec prea mult timp in companie masculina… sau poate spiritul de casta ma impinge… dar in general si eu tot dupa domnisoare ma uit. Analizez, critic si ma inclin in fata frumusetii.
Aseara insa am incercat un alt fel de exercitiu. Recunosc, m-am uitat dupa baieti. Si pentru ca am observat ca unii camarazi isi impartasesc opiniile (nu numai intre ei, ci si cu mine), am zis sa procedez la fel. Spre diferanta de ei, care vin cu optiuni mii si mii, eu gasesc doar doua exponate placute vederii. Feedback-ul? Unul este prea arogant, iar unul prea tanar. Prea arogant inteleg, dar cum adica prea tanar?!!? De cand ma stiu problema s-a pus numai in sens invers. Barbatii mai in varsta erau problema. Deodata e prea tanar?!? Prea tanar pentru ce? Prea tanar in comparatie cu cine? Nu vad problema.
Indentific intriga aparuta la nivel subliminal si arunc o privire de ansamblu. Observ surprinsa media de varsta destul de ridicata. Partea cu adevarat ingrijoratoare este ca mi-a placut in clubul cu pricina…
P.S. pentru prietenii insotitori: Lasati caterinca ieftina! Oricare dintre voi a fost de mai multe ori acolo decat mine. Deci va place… experienta in general...
P.S. pentru jumatatile prietenilor insotitori: Textul de mai sus este pura fictiune. Clubul a fost o incercare noua si pentru baieti. De altfel, ei au stat toata seara pe canapea, au consumat bauturi racoritoare si si-au exprimat recunostinta pentru norocul de a ne intalni. Entuziasmul si dorinta privind plecarea lor la mare de 1 mai nu au fost mentionate.
Aseara insa am incercat un alt fel de exercitiu. Recunosc, m-am uitat dupa baieti. Si pentru ca am observat ca unii camarazi isi impartasesc opiniile (nu numai intre ei, ci si cu mine), am zis sa procedez la fel. Spre diferanta de ei, care vin cu optiuni mii si mii, eu gasesc doar doua exponate placute vederii. Feedback-ul? Unul este prea arogant, iar unul prea tanar. Prea arogant inteleg, dar cum adica prea tanar?!!? De cand ma stiu problema s-a pus numai in sens invers. Barbatii mai in varsta erau problema. Deodata e prea tanar?!? Prea tanar pentru ce? Prea tanar in comparatie cu cine? Nu vad problema.
Indentific intriga aparuta la nivel subliminal si arunc o privire de ansamblu. Observ surprinsa media de varsta destul de ridicata. Partea cu adevarat ingrijoratoare este ca mi-a placut in clubul cu pricina…
P.S. pentru prietenii insotitori: Lasati caterinca ieftina! Oricare dintre voi a fost de mai multe ori acolo decat mine. Deci va place… experienta in general...
P.S. pentru jumatatile prietenilor insotitori: Textul de mai sus este pura fictiune. Clubul a fost o incercare noua si pentru baieti. De altfel, ei au stat toata seara pe canapea, au consumat bauturi racoritoare si si-au exprimat recunostinta pentru norocul de a ne intalni. Entuziasmul si dorinta privind plecarea lor la mare de 1 mai nu au fost mentionate.
joi, 22 aprilie 2010
miercuri, 21 aprilie 2010
Reusita
"Perseverenta este forta vointei, inteleasa drept capacitate de a pune in practica, in mod constant, liberile alegeri de a deveni mai bun.
Forta vointei si dorinta, daca sunt bine combinate constituie o pereche de neoprit.
Perseverenta a fost itotdeauna diferenta intre succes si nereusita.
Aceasta este calitatea care limiteaza, mai mult decat oricare alta, majoritatea persoanelor in marile realizari, acestea dorind sa intreprinda ceva, dar, imediat ce drumul devine anevoios, dandu-se batute."
V-am spus ca devenise o chestiune personala. Sa vina Dr. Oetker sa manance si el o prajitura buna. Cu mascarpone si tot tacamul! Iata si cum arata:
Forta vointei si dorinta, daca sunt bine combinate constituie o pereche de neoprit.
Perseverenta a fost itotdeauna diferenta intre succes si nereusita.
Aceasta este calitatea care limiteaza, mai mult decat oricare alta, majoritatea persoanelor in marile realizari, acestea dorind sa intreprinda ceva, dar, imediat ce drumul devine anevoios, dandu-se batute."
V-am spus ca devenise o chestiune personala. Sa vina Dr. Oetker sa manance si el o prajitura buna. Cu mascarpone si tot tacamul! Iata si cum arata:
marți, 20 aprilie 2010
vineri, 16 aprilie 2010
miercuri, 14 aprilie 2010
marți, 13 aprilie 2010
Transa
Cu cativa ani in urma am testat pentru prima data la o masina functia de pilot automat. M-a cam speriat chestiunea. Cum adica? Eu stau de prost asa, ma tin de volan si masina merge? Oricat de stupid ar parea, m-a cam speriat. Parca nu ma puteam concentra. Am preferat sa preiau controlul si am trecut in scurt timp la metoda clasica, in trei pedale.
N-am mai incercat de atunci. Unul dintre motive ar fi acela ca masina mea nu detine aceasta optiune. Un amanunt minor…
Dar am obsevat ca pot intra pe pilot automat si in alt mod. Fara voia mea insa. Mi se intampla sa fiu total absenta de locul fizic in care ma aflu. Unde ma duc, nici eu nu stiu. Dar vad oameni vorbind cu mine fara sa am habar de ce spun, aud voci la televizor, la radio sau oriunde in jurul meu fara a fi capabila intr-a reproduce ceva din ceea ce se discuta, scriu fara a-mi da seama de sensul cuvintelor, citesc fara a intelege ceva, ma plimb si nu vad nimic. Si lista ar putea continua.
Ultima data mi s-a intamplat lucrul asta la volan. Imi dadeam seama ca nu sunt deloc constienta de ceea ce se intampla pe sosea, de masina sau de orice altceva ce implica termenii “aici si acum”. Totul se intampla din reflex... Nu-mi amintesc cum am iesit din transa...
N-am mai incercat de atunci. Unul dintre motive ar fi acela ca masina mea nu detine aceasta optiune. Un amanunt minor…
Dar am obsevat ca pot intra pe pilot automat si in alt mod. Fara voia mea insa. Mi se intampla sa fiu total absenta de locul fizic in care ma aflu. Unde ma duc, nici eu nu stiu. Dar vad oameni vorbind cu mine fara sa am habar de ce spun, aud voci la televizor, la radio sau oriunde in jurul meu fara a fi capabila intr-a reproduce ceva din ceea ce se discuta, scriu fara a-mi da seama de sensul cuvintelor, citesc fara a intelege ceva, ma plimb si nu vad nimic. Si lista ar putea continua.
Ultima data mi s-a intamplat lucrul asta la volan. Imi dadeam seama ca nu sunt deloc constienta de ceea ce se intampla pe sosea, de masina sau de orice altceva ce implica termenii “aici si acum”. Totul se intampla din reflex... Nu-mi amintesc cum am iesit din transa...
vineri, 9 aprilie 2010
joi, 8 aprilie 2010
Substituent
A venit primavara! Iarna si-a retras haina groasa de pe dealuri, munti si campii, alungata fiind de razele tot mai insistente ale soarelui. Natura se trezeste la viata. Ghioceii si zambilele scot timid capul de sub pamantul umed si rece. Pomii au inflorit si pasteleaza peisajul monoton conturat de neinduratoarea iarna. Pasarile se intorc din tarile calde si brazdeaza cerul intr-un joc feeric. Etc. etc.
As mai putea perora pe marginea acestui subiect, dar nu as mai ajunge unde ma doare.
Deci... a venit primavara, s-a incalzit afara, este soare mai tot timpul. Toate bune si frumoase. Numai ca o data cu toate lucrurile astea apar si unele mai putin placute. Doua la numar in cazul meu (se pare ca ma urmareste numarul asta):
1. o data cu lumina puternica a soarelui apar durerile puternice de cap;
2. o data cu aparitia caldurii dispare pofta de mancare.
Buun... Prima problema incerc sa o tratez cu ochelari de soare, palarii si in cazuri extreme cu medicamente ce contin ca substanta activa ibuprofenul.
Celei de-a doua probleme am incercat sa-i vin de hac cu vitamine. Dar n-a tinut schema. Mai mult decat atat, pare-se ca cele doua aspecte tind sa interfereze. Astfel, se contureaza un cerc vicios. Nu mananc, ma doare capul, mi-e rau... mi-e rau, nu mananc, ma doare capul s.a.m.d.
Si atunci incerc sa sparg cercul. Nefericita incercare. Trec la partea cat se poate de practica a problemei. Ce anume sa mananc? De carne si legume la cuptor mi s-a luat, de mancare cu sosuri de asemenea, paste nu, supe nu, gratar nu... Ar mai ramane salatele. Dar din ce sa le fac? Din rosii cauciucate? Ok, mai este salata verde. Imi piere cheful de ea numai cand ma gandesc ca trebuie sa spal fiecare frunza in parte inainte sa o prepar... Plus ca mi se face foame cam la 10 minute dupa ce o consum.
Deci... De ce trebuie sa pierdem atata timp cu probleme de genul asta? De ce nu s-au inventat inca pastile pe care sa le poti lua atunci cand nu ai chef de mancat? Dar unele de la care sa nu slabesti, sa nu te ingrasi... pur si simplu sa inlocuiasca mancarea...
Pana la elucidarea problemei, raman la solutia temporara. Din cand in cand un iaurt, un morcov sau un mar. Sa vedem cand mi s-o lua si d-astea...
As mai putea perora pe marginea acestui subiect, dar nu as mai ajunge unde ma doare.
Deci... a venit primavara, s-a incalzit afara, este soare mai tot timpul. Toate bune si frumoase. Numai ca o data cu toate lucrurile astea apar si unele mai putin placute. Doua la numar in cazul meu (se pare ca ma urmareste numarul asta):
1. o data cu lumina puternica a soarelui apar durerile puternice de cap;
2. o data cu aparitia caldurii dispare pofta de mancare.
Buun... Prima problema incerc sa o tratez cu ochelari de soare, palarii si in cazuri extreme cu medicamente ce contin ca substanta activa ibuprofenul.
Celei de-a doua probleme am incercat sa-i vin de hac cu vitamine. Dar n-a tinut schema. Mai mult decat atat, pare-se ca cele doua aspecte tind sa interfereze. Astfel, se contureaza un cerc vicios. Nu mananc, ma doare capul, mi-e rau... mi-e rau, nu mananc, ma doare capul s.a.m.d.
Si atunci incerc sa sparg cercul. Nefericita incercare. Trec la partea cat se poate de practica a problemei. Ce anume sa mananc? De carne si legume la cuptor mi s-a luat, de mancare cu sosuri de asemenea, paste nu, supe nu, gratar nu... Ar mai ramane salatele. Dar din ce sa le fac? Din rosii cauciucate? Ok, mai este salata verde. Imi piere cheful de ea numai cand ma gandesc ca trebuie sa spal fiecare frunza in parte inainte sa o prepar... Plus ca mi se face foame cam la 10 minute dupa ce o consum.
Deci... De ce trebuie sa pierdem atata timp cu probleme de genul asta? De ce nu s-au inventat inca pastile pe care sa le poti lua atunci cand nu ai chef de mancat? Dar unele de la care sa nu slabesti, sa nu te ingrasi... pur si simplu sa inlocuiasca mancarea...
Pana la elucidarea problemei, raman la solutia temporara. Din cand in cand un iaurt, un morcov sau un mar. Sa vedem cand mi s-o lua si d-astea...
miercuri, 7 aprilie 2010
marți, 6 aprilie 2010
Copilarie
“Stiam ca am ficatul deranjat, deoarece numai cu putin timp inainte citisem o reclama de pilule hepatice unde erau descrise amanuntit diversele simptome dupa care iti poti da seama ca ficatul nu functioneaza cum trebuie. Eu aveam toate aceste simptome.
Lucru foarte curios: ori de cate ori imi arunc ochii pe vreo reclama medicala, ajung inevitabil la concluzia ca sufar de boala respectiva, in forma ei cea mai virulenta. De fiecare data, diagnosticul pare sa corespunda intocmai tuturor senzatiilor incercate de mine.
… ca sa revin la reclama de pilule pentru ficat, nu exista indoiala ca prezentam toate simptomele, cel mai important fiind “totala lipsa de pofta pentru orice fel de activitate”.
N-am cuvinte sa spun cat sufar in aceasta privinta. Am fost un martir din cea mai frageda copilarie. Pe vremea aceea nu stiu daca trecea o zi in care boala sa ma lase in pace; nu banuia, pasamite, nimeni ca e de vina ficatul. Stiinta medicala era intr-un stadiu mai putin avansat decat azi si ai mei obisnuiau sa puna totul pe seama leneviei.
- Asculta, impielitatule – mi se spunea – scoala-te si apuca-te de ceva, pentru Dumnezeu!
Fireste, niciunul dintre ei nu stia ca sunt bolnav.
Pilule nu-mi dadeau; imi dadeau cateva dupa ceafa. Oricat de ciudat ar parea, palmele ma vindecau deseori – cel putin pentru moment. Mi s-a intamplat odata ca o palma din aceasta sa aiba mai mult efect asupra ficatului si sa ma faca mai dornic sa pornesc la treaba, fara multa tevatura, decat reuseste azi o intreaga cutie de pilule. Stiti, leacurile astea simple, batranesti, sunt cateodata mai bune decat toate doctoriile …”
"Trei intr-o barca", Jerome K. Jerome
Lucru foarte curios: ori de cate ori imi arunc ochii pe vreo reclama medicala, ajung inevitabil la concluzia ca sufar de boala respectiva, in forma ei cea mai virulenta. De fiecare data, diagnosticul pare sa corespunda intocmai tuturor senzatiilor incercate de mine.
… ca sa revin la reclama de pilule pentru ficat, nu exista indoiala ca prezentam toate simptomele, cel mai important fiind “totala lipsa de pofta pentru orice fel de activitate”.
N-am cuvinte sa spun cat sufar in aceasta privinta. Am fost un martir din cea mai frageda copilarie. Pe vremea aceea nu stiu daca trecea o zi in care boala sa ma lase in pace; nu banuia, pasamite, nimeni ca e de vina ficatul. Stiinta medicala era intr-un stadiu mai putin avansat decat azi si ai mei obisnuiau sa puna totul pe seama leneviei.
- Asculta, impielitatule – mi se spunea – scoala-te si apuca-te de ceva, pentru Dumnezeu!
Fireste, niciunul dintre ei nu stia ca sunt bolnav.
Pilule nu-mi dadeau; imi dadeau cateva dupa ceafa. Oricat de ciudat ar parea, palmele ma vindecau deseori – cel putin pentru moment. Mi s-a intamplat odata ca o palma din aceasta sa aiba mai mult efect asupra ficatului si sa ma faca mai dornic sa pornesc la treaba, fara multa tevatura, decat reuseste azi o intreaga cutie de pilule. Stiti, leacurile astea simple, batranesti, sunt cateodata mai bune decat toate doctoriile …”
"Trei intr-o barca", Jerome K. Jerome
luni, 5 aprilie 2010
vineri, 2 aprilie 2010
Pace
Astazi am avut indeletniciri pasnice. Casnice adica... Am reusit sa strang tot balamucul lasat de pitic in urma, am facut risotto cu fructe de mare si am incercat sa pregatesc o prajitura. Cam asa arata:
Mda... as fi vrut eu. Este a doua oara cand incerc sa fac tiramisu si nu-mi iese. Si nu gresesc cu nimic. Cred ca pur si simplu instructiunile de pe cutie sunt o mare pacaleala. Sa vina Dr. Oetker asta la mine si sa faca prajitura dupa ce scrie acolo. Sa vedem daca reuseste. Eu pun pariu ca nu! Daca ma enervez, le fac si reclamatie!
Dar nu ma las. O sa mai incerc. Data viitoare insa ma orientez dupa o reteta traditionala.
Nici macar nu-mi place atat de mult prajitura asta. Sau dulciurile in general... Dar a devenit o chestiune personala. Trebuie sa-i dau de cap!
Mda... as fi vrut eu. Este a doua oara cand incerc sa fac tiramisu si nu-mi iese. Si nu gresesc cu nimic. Cred ca pur si simplu instructiunile de pe cutie sunt o mare pacaleala. Sa vina Dr. Oetker asta la mine si sa faca prajitura dupa ce scrie acolo. Sa vedem daca reuseste. Eu pun pariu ca nu! Daca ma enervez, le fac si reclamatie!
Dar nu ma las. O sa mai incerc. Data viitoare insa ma orientez dupa o reteta traditionala.
Nici macar nu-mi place atat de mult prajitura asta. Sau dulciurile in general... Dar a devenit o chestiune personala. Trebuie sa-i dau de cap!
joi, 1 aprilie 2010
Liniste
Moarta de oboseala, chiauna de somn, cu vederea incetosata, dar cu speranta unui somn bun in suflet, aseara m-am dus la film. Trebuia sa profit cumva de libertatea ivita!
The Bounty Hunter m-a intampinat exact cu ceea ce aveam nevoie. O comedie romantica usoara, placuta, o poveste destul de neverosimila. Dar deja intram in amanunte. Actorii, Jennifer Aniston si Gerard Butler, senzationali! De frumosi… Mai ales el… Se afla de ceva vreme in topul preferintelor mele si nici de data aceasta nu m-a dezamagit.
Recomand filmul mai ales persoanelor de sex feminin. La domni nu stiu cat de bine va prinde…
The Bounty Hunter m-a intampinat exact cu ceea ce aveam nevoie. O comedie romantica usoara, placuta, o poveste destul de neverosimila. Dar deja intram in amanunte. Actorii, Jennifer Aniston si Gerard Butler, senzationali! De frumosi… Mai ales el… Se afla de ceva vreme in topul preferintelor mele si nici de data aceasta nu m-a dezamagit.
Recomand filmul mai ales persoanelor de sex feminin. La domni nu stiu cat de bine va prinde…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)