Cresa, bona sau bunici?

Din ianuarie, anul viitor, imi voi relua activitatea profesionala. Nu credeam ca voi sta atat de mult acasa cu piticul si totusi, iata-ma...

De cand a inceput sa se contureze ideea reintoarcerii la munca m-am gandit ca in lipsa mea piticul va merge la cresa. Vreau sa fie un copil sociabil si echilibrat. Vreau sa se joace, sa urle, sa tipe alaturi de alti copii si impreuna cu ei, sa caute, sa incerce lucruri, sa dea gres, sa invete. Vreau sa fie stimulat sa-si dezvolte aptitudinile pe care le are sau ajutat sa-si descopere altele noi. Cred ca intrarea in colectivitate il va ajuta foarte mult in acest sens. Cred ca personalul specializat de acolo imi va da o mana de ajutor in ceea ce mi-am propus.

Piticul a reactionat exact asa cum m-am asteptat la contactul cu noua lume. In primele zile era atat de entuziasmat incat nu avea rabdare dimineata sa-l schimb in hainutele de interior, iar dupa amiaza cand ma duceam sa-l iau, plangea si se agata de patuturi, exprimadu-si dorinta de a ramane sa doarma si el acolo, cu copiii. Dupa nenumarate gesturi de "la revedere" pe care mi le adresa, dupa insistentele mele si ale educatoarelor, reuseam sa-l urnesc spre iesire.

Asta pana cand a inceput sa realizeze faptul ca merge acolo in fiecare zi, mami nu ramane cu el, elementul noutate a disparut si el... Incet-incet a inceput sa protesteze. Plange un pic dimineata pana dispar din campul lui vizual, iar acasa este nedezlipit de mine. Este marait, pe Donald nu-l scapa din ochi, iar suzeta a redevenit marea lui prietena. Si astfel au inceput grijile mele.

Problema majora am descoperit-o saptamana trecuta, cand din cauza unei raceli a trebuit sa ramana acasa. Mi-am dat seama ca dincolo de chestiuni legate de acomodare, de schimbari la nivel psihologic, baza tuturor acestor neplaceri consta in somnul nesatisfacator al piticului. Se trezeste mult mai devreme decat era obisnuit (se culca el mai devreme, dar cam degeaba), iar la cresa doarme in aceeasi incapere cu alti 10-15 copii. S-a trezit unul si a inceput sa planga, s-a terminat tot!

Si uite asa, de cand a inceput piticul cresa, tot citesc fel de fel de carti de psihologia copilului si fel de fel de articole privind optiunile parintilor... Tot caut raspunsuri si nu gasesc... Incep sa pun la indoiala eficacitatea cresei... Ma intreb daca e cazul sa ma indrept spre celelalte doua solutii... Fiecare cu avantajele si dezavantajele ei. Analizez, cercetez, sap mai adanc si tot nu reusesc sa ajung la o concluzie . Sunt confuza, incapabila de orice altceva... Nu ma pot aduna...

Am mai trecut prin perioade de genul asta. Numai ca de data asta lucurile nu depind in totalitate de mine. Este vorba de un pitic mic si frumos si de schimbarile prin care trebuie sa treaca. Si as vrea sa-i fie cat mai bine si cat mai usor... Numai ca deocamdata nu stiu cum...