Ma uit la piticul meu si-mi dau seama ca nu prea mai este pitic... Dintr-un ghem mic de om a devenit un baietel vesel, plin de viata, pe alocuri serios, curios si, dupa parerea mea, frumos.
Ma bucur pentru fiecare reusita pe treapta evolutiei sale. De la plansul de bebelus, care ma anunta ca are nevoie de ceva, pana la cuvintele pe care le stalceste haios acum. Imi dau seama ca timpul se scurge, iar puiul meu creste pe zi ce trece.
Imi arunc apoi timid privirea si spre cei care imi intind o mana de ajutor ori de cate ori am nevoie: parintii mei. Timpul trece si peste ei. Riduri tot mai adanci le brazdeaza fata.
Printr-un efort al mintii, mai mult ca o urmare logica a procesului, imi intorc privirea si spre mine. Cu siguranta timpul trece si pentru mine. Ma uit in oglinda si, cu mici exceptii, ma vad asa cum m-am vazut dintotdeauna.
Urmand sirul gandurilor si elementara matematica, la 20 de ani ai lui Andrei, eu ma voi apropia de 50. Eu?!? 50 de ani?!!!
Si uite asa imi dau seama, simt ceea ce stiam deja. Este un banal ciclu al vietii. Oricat de importanti ne-am crede, bogati sau saraci, egocentristi sau altruisti, timizi sau indrazneti... Oricum am fi, venim si plecam...
Cuvantul 'efemer', atat de uzitat in literatura liceala, imi strapunge abia acum sufletul cu profunzimea sensului sau.
dap... in copilarie Timpul era nerabdare, acum este clipire si strangere de inima; iar varsta imi pare o conventie, nu pt ca m-as teme de batranete, sau nu as fi atins un anume grad de intelepciune, ci pt ca simt ca inca nu ma reprezinta.
RăspundețiȘtergereMai ai destul timp pentru orice. Intotdeauna.
RăspundețiȘtergerePentru mine nu suna deloc bine "mai ai nu stiu cat timp"... Chiar daca e vorba de "destul". Deja simt stresul. :)))
RăspundețiȘtergereE un indemn sa nu-l pierzi.
RăspundețiȘtergereInseamna ca indemnurile astea 'directe' nu functioneaza in cazul meu. :)
RăspundețiȘtergereBine atunci. Esti pa, ti-a fugit viata pe langa tine. :p Mai bine?
RăspundețiȘtergere:))) Nu, nici asa nu e bine. :))
RăspundețiȘtergereTotul trebuie sa decurga in mod natural, normal, fara sa-ti punctezi cat anume timp mai ai (suna naspa rau! intra frica-n mine). E adevarat ca mai aluneci si te mai gandesti la aspect(cazul de fata), dar ideea de baza ar trebui sa fie urmatoarea: indiferent de factorul timp, traiesc asa cum vreau eu, cum ma simt fericit si implinit. Ceva de genul asta...