Saptamana mea fara alarma dimineata, plina de relaxare si odihna s-a transformat in:
- panadol si nurofen, alternativ la 4 ore;
- cand lucrurile o iau razna si temperatura depaseste 40
°C - novocalmin;
- sosetute cu otet si comprese cu apa rece;
- dusuri cu apa rece;
- plansete si urlete pentru ca, evident, otetul nu se numara printre lucrurile lui preferate;
- dieta alimentara pentru ca, evident, si burtica s-a trezit cu probleme;
- certuri cu mama pentru ca avem stiluri total opuse de a trata febra;
- somn furat pentru ca problemele nu dispar noaptea.
Noroc totusi ca mai exista buna dispozitie:
joi, 27 iunie 2013
marți, 25 iunie 2013
"In studiile mele pe tema curentelor istorice de exprimare a sexualitatii din diferitele culturi, am descoperit o imensa varietate. Mai demult, credeam ca jocul de putere era ceva excitant in intreaga lume, pana cand am descoperit traditii populare inclusiv in taoism, Tantra si in cultura europeana precrestina care puneau accentul atat pe femei, cat si pe barbati. Apoi lucrurile s-au schimbat in fiecare dintre aceste culturi. Dar este important de subliniat ca a existat o perioada insemnata din istoria omenirii in care oamenii nu pareau sa aiba nevoie de dominatie ca sa se excite. [...]
Femeile erau privite ca fiinte profund sexuale si se considera ca orgasmele lor aduceau sanatate si vitalitate ambelor sexe, asa ca deseori barbatii erau invatati cum sa le satisfaca.
Chiar si arta straveche reflecta aceste idei. Rasfoind o carte pe acest subiect, am comparat imaginile artistice europene preistorice infatisand femei cu pornografia moderna. In aceste surse stravechi nu se faceau aluzii obscene si nici macar nu exista conceptul de obscenitate. Imaginile infatisand sani si trupuri goale erau simboluri ale fertilitatii. Sexul era pur si simplu un mod de a celebra viata. Semnificatiile atasate sexului aveau legatura cu creatia, abundenta, potenta si forta vitala. [...]
De asemenea, am descoperit ca, de-a lungul istoriei, femeile au fost percepute ca fiinte extrem de erotice, poate chiar mai mult decat barbatii. Imi place sa-mi imaginez cum a influentat acest context cultural libidoul feminin. De fapt, conceptia conform careia femeile au un apetit erotic mai scazut decat barbatii dateaza doar de cateva sute de ani. In istoria europeana, femeile au fost considerate extrem de erotice pana la prabusirea feudalismului si aparitia capitalismului. [...]
Cu asta vreau sa spun ca, pentru intelegerea comportamentului sexual al barbatilor, este foarte important contextul cultural, deoarece, intr-o anumita masura, acesta reflecta ceea ce se petrece in mediul social. In prezent, psihicul nostru este invadat de ideea de dominatie, competitie si putere."
Femeile erau privite ca fiinte profund sexuale si se considera ca orgasmele lor aduceau sanatate si vitalitate ambelor sexe, asa ca deseori barbatii erau invatati cum sa le satisfaca.
Chiar si arta straveche reflecta aceste idei. Rasfoind o carte pe acest subiect, am comparat imaginile artistice europene preistorice infatisand femei cu pornografia moderna. In aceste surse stravechi nu se faceau aluzii obscene si nici macar nu exista conceptul de obscenitate. Imaginile infatisand sani si trupuri goale erau simboluri ale fertilitatii. Sexul era pur si simplu un mod de a celebra viata. Semnificatiile atasate sexului aveau legatura cu creatia, abundenta, potenta si forta vitala. [...]
De asemenea, am descoperit ca, de-a lungul istoriei, femeile au fost percepute ca fiinte extrem de erotice, poate chiar mai mult decat barbatii. Imi place sa-mi imaginez cum a influentat acest context cultural libidoul feminin. De fapt, conceptia conform careia femeile au un apetit erotic mai scazut decat barbatii dateaza doar de cateva sute de ani. In istoria europeana, femeile au fost considerate extrem de erotice pana la prabusirea feudalismului si aparitia capitalismului. [...]
Cu asta vreau sa spun ca, pentru intelegerea comportamentului sexual al barbatilor, este foarte important contextul cultural, deoarece, intr-o anumita masura, acesta reflecta ceea ce se petrece in mediul social. In prezent, psihicul nostru este invadat de ideea de dominatie, competitie si putere."
"Barbatii de pe canapeaua mea"
Brandy Engler
David Rensin
miercuri, 19 iunie 2013
Ultimul examen
In general nu prea retin bancurile pe care le aud sau citesc. Cu ceva timp in urma unul mi-a atras atentia si mi-a ramas in memorie. Ma rog, nu e cine stie ce banc, dar esenta mi-a ramas intiparita...
Ceva de genul un taran sarac, se duce la Dumnezeu si se plange cat de mica este casa lui si cum nu mai are loc in ea alaturi de nevasta si toti copiii. Si il roaga pe Dumnezeu sa-l ajute cu o solutie salvatoare. Iar Dumnezeu il sfatuieste sa bage in casa pentru cateva zile si vaca, dupa care si capra, apoi porcul, gainile s.a.m.d. La un anumit interval de timp taranul se duce si se plange ca nu mai poate nici macar respira in casa lui. Iar Dumnezeu ii spune sa scoata toate animalele afara si sa-i spuna apoi cum e. Taranul, fericit, raspunde: "Multumesc, Doamne! Nici nu stiam ce casa mare aveam..."
Ei, cam asa ma simt eu acum cu facultatea si toate examenele pe care le-am dat...
Nu mai pot sa citesc absolut nimic. Nu mai zic de invatat... Sunt saturata de neuropsihologie si genetica. Materii extrem de grele (pentru mine), la care m-am chinuit destul de tare sa inteleg si sa retin lucruri. Nu vreau decat sa dau examenul maine. As vrea sa il si iau pentru un motiv extrem de simplu. Sa nu ma trezesc in toamna cu cartea de genetica in brate! Iara! Vom vedea ce va fi.
Astept vacanta! Saptamana mea fara alarma dimineata! Plina de relaxare si odihna! Abia astept!
Ceva de genul un taran sarac, se duce la Dumnezeu si se plange cat de mica este casa lui si cum nu mai are loc in ea alaturi de nevasta si toti copiii. Si il roaga pe Dumnezeu sa-l ajute cu o solutie salvatoare. Iar Dumnezeu il sfatuieste sa bage in casa pentru cateva zile si vaca, dupa care si capra, apoi porcul, gainile s.a.m.d. La un anumit interval de timp taranul se duce si se plange ca nu mai poate nici macar respira in casa lui. Iar Dumnezeu ii spune sa scoata toate animalele afara si sa-i spuna apoi cum e. Taranul, fericit, raspunde: "Multumesc, Doamne! Nici nu stiam ce casa mare aveam..."
Ei, cam asa ma simt eu acum cu facultatea si toate examenele pe care le-am dat...
Nu mai pot sa citesc absolut nimic. Nu mai zic de invatat... Sunt saturata de neuropsihologie si genetica. Materii extrem de grele (pentru mine), la care m-am chinuit destul de tare sa inteleg si sa retin lucruri. Nu vreau decat sa dau examenul maine. As vrea sa il si iau pentru un motiv extrem de simplu. Sa nu ma trezesc in toamna cu cartea de genetica in brate! Iara! Vom vedea ce va fi.
Astept vacanta! Saptamana mea fara alarma dimineata! Plina de relaxare si odihna! Abia astept!
sâmbătă, 15 iunie 2013
Gata grupa mica...
Mandru de costum:
Langa cea mai finuta fetita:
Datul in spectacol:
Distractia cu colegii:
Cu mami:
Si tati:
Toti trei:
Pe data viitoare:
joi, 13 iunie 2013
Iubire mare
Andrei la cumparaturi cu cele doua bunici.
Vorbim la telefon:
- Mami, te rog frumos lasa-ma sa-mi cumpar telefonul asta verdeee... Te roog...
- Andrei, dar mai ai, mami, un telefon de jucarie acasa!
- Da, dar nu e ca asta... Te rooog, mami... Uite ce butoane are...
Inca una dintre conversatiile interminabile... Incerc fel de fel de chestii, gen ca trebuie sa lasam jucariile si pentru alti copii. Ca daca noi luam asa multe, ceilalti nu vor mai avea ce sa cumpere... Ca nu o sa mai avem loc in casa din cauza atator jucarii...
Nu stiu cum, dar convorbirea telefonica se intrerupe...
Una dintre bunici ma suna din nou. Erau la cumparaturi de incaltari si printre probe imi cereau parerea. Cand sa inchid, Andrei repede fura telefonul:
-Mami, pot sa imi iau si telefonul? Te rog! Te rog!
Cu garda jos, epuizand argumentele si metodele de persuasiune, vlaguita de insistente si influentata de entuziasmul lui, cad de accord:
- Bine, mai, ia-ti-l!
- Uraaaaa! Uraaaa! Te iubesc, mami! Multumesc! ... Ma lasa! Ma lasa!!!
Ei hai... Atat! Primul 'te iubesc, mami!'.
Vorbim la telefon:
- Mami, te rog frumos lasa-ma sa-mi cumpar telefonul asta verdeee... Te roog...
- Andrei, dar mai ai, mami, un telefon de jucarie acasa!
- Da, dar nu e ca asta... Te rooog, mami... Uite ce butoane are...
Inca una dintre conversatiile interminabile... Incerc fel de fel de chestii, gen ca trebuie sa lasam jucariile si pentru alti copii. Ca daca noi luam asa multe, ceilalti nu vor mai avea ce sa cumpere... Ca nu o sa mai avem loc in casa din cauza atator jucarii...
Nu stiu cum, dar convorbirea telefonica se intrerupe...
Una dintre bunici ma suna din nou. Erau la cumparaturi de incaltari si printre probe imi cereau parerea. Cand sa inchid, Andrei repede fura telefonul:
-Mami, pot sa imi iau si telefonul? Te rog! Te rog!
Cu garda jos, epuizand argumentele si metodele de persuasiune, vlaguita de insistente si influentata de entuziasmul lui, cad de accord:
- Bine, mai, ia-ti-l!
- Uraaaaa! Uraaaa! Te iubesc, mami! Multumesc! ... Ma lasa! Ma lasa!!!
Ei hai... Atat! Primul 'te iubesc, mami!'.
duminică, 9 iunie 2013
Am clacat!
In mijlocul sesiunii si pe ultima suta de metri ai minunatului program de dezvoltare... Pe fondul muncii sustinute la serviciu, facultate si acasa... am clacat!
Privind situatia din afara, obiectiv, nu ma mira nimic. Adica faptul ca am tras de mine non stop pentru tot felul de rahaturi, mai mult sau mai putin importante, atat fizic, cat si psihic, faptul ca nu m-am alimentat corespunzator in toata aceasta perioada si nici macar nu m-am ajutat cu ceva vitamine, ca ultima solutie... Nu ma mira. De fapt, cred ca sunt un pic surprinsa de timing. Ma asteptam cumva la o cadere, dar dupa ce se termina totul. Imi luasem si concediu ca sa ma pot odihni. Da, uite ca m-a luat totusi prin surprindere...
Privind situatia dinauntru, subiectiv... Intrebarea este ce naiba fac eu acum? Cum procedez in continuare? Si ma intreb atat pe termen scurt (examenele de saptamana asta?), cat si pe termen lung...
Pana gasesc raspunsurile la intrebari, imi petrec timpul cu prietenele mele, perna si perfuzia... Nu am dormit niciodata 48 de ore aproape in continuu... Cred ca am fost putin obosita...
Privind situatia din afara, obiectiv, nu ma mira nimic. Adica faptul ca am tras de mine non stop pentru tot felul de rahaturi, mai mult sau mai putin importante, atat fizic, cat si psihic, faptul ca nu m-am alimentat corespunzator in toata aceasta perioada si nici macar nu m-am ajutat cu ceva vitamine, ca ultima solutie... Nu ma mira. De fapt, cred ca sunt un pic surprinsa de timing. Ma asteptam cumva la o cadere, dar dupa ce se termina totul. Imi luasem si concediu ca sa ma pot odihni. Da, uite ca m-a luat totusi prin surprindere...
Privind situatia dinauntru, subiectiv... Intrebarea este ce naiba fac eu acum? Cum procedez in continuare? Si ma intreb atat pe termen scurt (examenele de saptamana asta?), cat si pe termen lung...
Pana gasesc raspunsurile la intrebari, imi petrec timpul cu prietenele mele, perna si perfuzia... Nu am dormit niciodata 48 de ore aproape in continuu... Cred ca am fost putin obosita...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)