In general nu prea retin bancurile pe care le aud sau citesc. Cu ceva timp in urma unul mi-a atras atentia si mi-a ramas in memorie. Ma rog, nu e cine stie ce banc, dar esenta mi-a ramas intiparita...
Ceva de genul un taran sarac, se duce la Dumnezeu si se plange cat de mica este casa lui si cum nu mai are loc in ea alaturi de nevasta si toti copiii. Si il roaga pe Dumnezeu sa-l ajute cu o solutie salvatoare. Iar Dumnezeu il sfatuieste sa bage in casa pentru cateva zile si vaca, dupa care si capra, apoi porcul, gainile s.a.m.d. La un anumit interval de timp taranul se duce si se plange ca nu mai poate nici macar respira in casa lui. Iar Dumnezeu ii spune sa scoata toate animalele afara si sa-i spuna apoi cum e. Taranul, fericit, raspunde: "Multumesc, Doamne! Nici nu stiam ce casa mare aveam..."
Ei, cam asa ma simt eu acum cu facultatea si toate examenele pe care le-am dat...
Nu mai pot sa citesc absolut nimic. Nu mai zic de invatat... Sunt saturata de neuropsihologie si genetica. Materii extrem de grele (pentru mine), la care m-am chinuit destul de tare sa inteleg si sa retin lucruri. Nu vreau decat sa dau examenul maine. As vrea sa il si iau pentru un motiv extrem de simplu. Sa nu ma trezesc in toamna cu cartea de genetica in brate! Iara! Vom vedea ce va fi.
Astept vacanta! Saptamana mea fara alarma dimineata! Plina de relaxare si odihna! Abia astept!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu