Andrei la cumparaturi cu cele doua bunici.
Vorbim la telefon:
- Mami, te rog frumos lasa-ma sa-mi cumpar telefonul asta verdeee... Te roog...
- Andrei, dar mai ai, mami, un telefon de jucarie acasa!
- Da, dar nu e ca asta... Te rooog, mami... Uite ce butoane are...
Inca una dintre conversatiile interminabile... Incerc fel de fel de chestii, gen ca trebuie sa lasam jucariile si pentru alti copii. Ca daca noi luam asa multe, ceilalti nu vor mai avea ce sa cumpere... Ca nu o sa mai avem loc in casa din cauza atator jucarii...
Nu stiu cum, dar convorbirea telefonica se intrerupe...
Una dintre bunici ma suna din nou. Erau la cumparaturi de incaltari si printre probe imi cereau parerea. Cand sa inchid, Andrei repede fura telefonul:
-Mami, pot sa imi iau si telefonul? Te rog! Te rog!
Cu garda jos, epuizand argumentele si metodele de persuasiune, vlaguita de insistente si influentata de entuziasmul lui, cad de accord:
- Bine, mai, ia-ti-l!
- Uraaaaa! Uraaaa! Te iubesc, mami! Multumesc! ... Ma lasa! Ma lasa!!!
Ei hai... Atat! Primul 'te iubesc, mami!'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu