Plic, plic, un om s-a-ndragostit
De o fata si pe urma
O apa i-a stropit.
by Andrei Dumitrescu
sâmbătă, 7 septembrie 2013
joi, 22 august 2013
marți, 16 iulie 2013
Bunicii
Cu bunicii din partea tatalui nu am avut nici o treaba. Nu mi-a placut niciodata sa stau la ei. O data ca erau mult prea departe de ai mei. O distanta de 40 de km insemna enorm in conditiile in care nu aveam masina noastra cu care sa ne deplasam. Si apoi... probabil eram mult prea departe de confortul cu care eram obisnuita. Imi amintesc ca ne-au dus ai nostri (pe mine si pe sora-mea) intr-o vacanta la ei, iar in doua zile au fost nevoiti sa vina sa ne ia. Nu mancam deloc si stateam numai la poarta, cu ochii atintiti la capatul ulitei, sa nu pierdem momentul cand se-arata salvatorii. Cred foarte tare ca un copil se poate adapta oriunde este iubit si primit, asa ca nu stiu exact care a fost treaba cu ei. Cu ei sau cu ai nostri...
Singurele amintiri sunt legate de discurile cu Angela Similea pe care le ascultam in zilele cand ii vizitam si asteptam sa plecam acasa, paturile tepoase, branza facuta in casa, masa si scaunele mici din lemn la care ne asezam sa mancam, alunul de langa jgheabul din curte si incercarea de a invata sah de la varu-miu.
Cand au murit mi-a parut rau, dar as minti daca as spune ca am suferit. Mi-a parut rau mai mult pentru tata. Am presupus ca nu-i e usor sa se desparta de parinti. Zic am presupus pentru ca el nu a zis si nu a aratat nimic niciodata.
Mult mai multe amintiri am de la bunicii din partea mamei. Asta poate si pentru ca la ei am crescut. Pe vremea aceea mamele aveau 3 luni concediu pentru cresterea copilului. Nu prea stiu ce s-a intamplat cu mine o perioada de cateva luni, nu am intrebat... Cert este ca pe la vreo 6 luni m-am imbolnavit tare, doctorii le-au zis alor mei ca voi muri, ei m-au furat din spital si m-au dus acasa la bunica. Care, dupa spusele ei, s-a chinuit un an intreg pana m-a pus pe picioare.
M-am mai perindat pe la camin, gradinita... Din amintiri si povestiri, in jurul varstei de 3 ani ma lasau singura acasa pana venea sora-mea de la scoala. Cu apa si mancare. Probabil atunci au fost puse premisele fricii mele de singuratate. Ma insoteste si acum.
Toate vacantele le-am petrecut la Nanov. Copilaria mea este legata de casa bunicilor, de Monica si Irina, de iesitul la poarta cu papusile, de spartul semintelor in serile de vara, de florile de salcam pe care le insiram in frumoase margele, de cutreieratul cu bicicleta, de "fete si baieti", de scaldatul la garla, de mersul in padure primavara dupa flori sau iarna dupa lemne, de pantalonii inghetati de la joaca in ger si zapada, de certurile si insitentele bunicii de a ne aduna de pe strada in fiecare seara, fie vara, fie iarna. Si as putea scrie mult si bine...
Si nu stiu care parte am ratat-o, ca deodata am crescut si m-am trezit ca ai mei nu mai vorbesc cu bunicii, fratele mamei, care ne-a adorat si pe mine si pe sora-mea, nu mai vrea sa auda de noi... M-am trezit printre adevarati straini. Intrigi nebanuite si neintelese... Probleme transgenerationale... cum am citit eu acum.
Si ce ma doare cel mai tare este diferenta colosala intre personajele din lumea copilariei mele frumoase si dragi si realitatea actuala. Undeva s-a produs o scindare. Si probabil am fost de fata si probabil am vazut, dar nu am stiut. Si sincera sa fiu nu stiu daca as fi putut face ceva.
Dupa ce a trecut prin multiple episoade de cancer, psoriazis, bunica a fost diagnosticata de cativa ani buni cu schizofrenie. Apoi, pare-se, dementa senila. Nici nu mai conteaza cum se numeste boala. Viata ei este un episod continuu de chin si delir. La pat. Pentru ca de aproape 10 ani nu se mai poate deplasa. Si e greu atat pentru ea, cat si pentru ceilalti de langa (foarte putini, intr-adevar). E greu mai ales pentru bunicul, care o ingrijeste.
Si oricate carti as citi, oricate raspunsuri as cauta si poate as gasi, imi dau seama ca pentru ea nu mai conteaza. Si as vrea sa ajut. As vrea sa vad partea buna a lucrurilor. As vrea sa invat ceva din asta. Si in continuare nu stiu cum.
Mult timp nu am putut sa ma duc sa o vad. Nu am putut indura imaginile. Si nu e usor niciodata. Plec de la ei inghitindu-mi lacrimile de fiecare data. Si nu le dau drumul decat in masina, cand plec spre Bucuresti. Si daca pana acum 3-4 ani ii tot ziceam bunicului ca va fi bine, acum nu mai are nimeni puterea asta. Nici macar el.
Singurele amintiri sunt legate de discurile cu Angela Similea pe care le ascultam in zilele cand ii vizitam si asteptam sa plecam acasa, paturile tepoase, branza facuta in casa, masa si scaunele mici din lemn la care ne asezam sa mancam, alunul de langa jgheabul din curte si incercarea de a invata sah de la varu-miu.
Cand au murit mi-a parut rau, dar as minti daca as spune ca am suferit. Mi-a parut rau mai mult pentru tata. Am presupus ca nu-i e usor sa se desparta de parinti. Zic am presupus pentru ca el nu a zis si nu a aratat nimic niciodata.
Mult mai multe amintiri am de la bunicii din partea mamei. Asta poate si pentru ca la ei am crescut. Pe vremea aceea mamele aveau 3 luni concediu pentru cresterea copilului. Nu prea stiu ce s-a intamplat cu mine o perioada de cateva luni, nu am intrebat... Cert este ca pe la vreo 6 luni m-am imbolnavit tare, doctorii le-au zis alor mei ca voi muri, ei m-au furat din spital si m-au dus acasa la bunica. Care, dupa spusele ei, s-a chinuit un an intreg pana m-a pus pe picioare.
M-am mai perindat pe la camin, gradinita... Din amintiri si povestiri, in jurul varstei de 3 ani ma lasau singura acasa pana venea sora-mea de la scoala. Cu apa si mancare. Probabil atunci au fost puse premisele fricii mele de singuratate. Ma insoteste si acum.
Toate vacantele le-am petrecut la Nanov. Copilaria mea este legata de casa bunicilor, de Monica si Irina, de iesitul la poarta cu papusile, de spartul semintelor in serile de vara, de florile de salcam pe care le insiram in frumoase margele, de cutreieratul cu bicicleta, de "fete si baieti", de scaldatul la garla, de mersul in padure primavara dupa flori sau iarna dupa lemne, de pantalonii inghetati de la joaca in ger si zapada, de certurile si insitentele bunicii de a ne aduna de pe strada in fiecare seara, fie vara, fie iarna. Si as putea scrie mult si bine...
Si nu stiu care parte am ratat-o, ca deodata am crescut si m-am trezit ca ai mei nu mai vorbesc cu bunicii, fratele mamei, care ne-a adorat si pe mine si pe sora-mea, nu mai vrea sa auda de noi... M-am trezit printre adevarati straini. Intrigi nebanuite si neintelese... Probleme transgenerationale... cum am citit eu acum.
Si ce ma doare cel mai tare este diferenta colosala intre personajele din lumea copilariei mele frumoase si dragi si realitatea actuala. Undeva s-a produs o scindare. Si probabil am fost de fata si probabil am vazut, dar nu am stiut. Si sincera sa fiu nu stiu daca as fi putut face ceva.
Dupa ce a trecut prin multiple episoade de cancer, psoriazis, bunica a fost diagnosticata de cativa ani buni cu schizofrenie. Apoi, pare-se, dementa senila. Nici nu mai conteaza cum se numeste boala. Viata ei este un episod continuu de chin si delir. La pat. Pentru ca de aproape 10 ani nu se mai poate deplasa. Si e greu atat pentru ea, cat si pentru ceilalti de langa (foarte putini, intr-adevar). E greu mai ales pentru bunicul, care o ingrijeste.
Si oricate carti as citi, oricate raspunsuri as cauta si poate as gasi, imi dau seama ca pentru ea nu mai conteaza. Si as vrea sa ajut. As vrea sa vad partea buna a lucrurilor. As vrea sa invat ceva din asta. Si in continuare nu stiu cum.
Mult timp nu am putut sa ma duc sa o vad. Nu am putut indura imaginile. Si nu e usor niciodata. Plec de la ei inghitindu-mi lacrimile de fiecare data. Si nu le dau drumul decat in masina, cand plec spre Bucuresti. Si daca pana acum 3-4 ani ii tot ziceam bunicului ca va fi bine, acum nu mai are nimeni puterea asta. Nici macar el.
joi, 27 iunie 2013
39-40
Saptamana mea fara alarma dimineata, plina de relaxare si odihna s-a transformat in:
- panadol si nurofen, alternativ la 4 ore;
- cand lucrurile o iau razna si temperatura depaseste 40 °C - novocalmin;
- sosetute cu otet si comprese cu apa rece;
- dusuri cu apa rece;
- plansete si urlete pentru ca, evident, otetul nu se numara printre lucrurile lui preferate;
- dieta alimentara pentru ca, evident, si burtica s-a trezit cu probleme;
- certuri cu mama pentru ca avem stiluri total opuse de a trata febra;
- somn furat pentru ca problemele nu dispar noaptea.
Noroc totusi ca mai exista buna dispozitie:
- panadol si nurofen, alternativ la 4 ore;
- cand lucrurile o iau razna si temperatura depaseste 40 °C - novocalmin;
- sosetute cu otet si comprese cu apa rece;
- dusuri cu apa rece;
- plansete si urlete pentru ca, evident, otetul nu se numara printre lucrurile lui preferate;
- dieta alimentara pentru ca, evident, si burtica s-a trezit cu probleme;
- certuri cu mama pentru ca avem stiluri total opuse de a trata febra;
- somn furat pentru ca problemele nu dispar noaptea.
Noroc totusi ca mai exista buna dispozitie:
marți, 25 iunie 2013
"In studiile mele pe tema curentelor istorice de exprimare a sexualitatii din diferitele culturi, am descoperit o imensa varietate. Mai demult, credeam ca jocul de putere era ceva excitant in intreaga lume, pana cand am descoperit traditii populare inclusiv in taoism, Tantra si in cultura europeana precrestina care puneau accentul atat pe femei, cat si pe barbati. Apoi lucrurile s-au schimbat in fiecare dintre aceste culturi. Dar este important de subliniat ca a existat o perioada insemnata din istoria omenirii in care oamenii nu pareau sa aiba nevoie de dominatie ca sa se excite. [...]
Femeile erau privite ca fiinte profund sexuale si se considera ca orgasmele lor aduceau sanatate si vitalitate ambelor sexe, asa ca deseori barbatii erau invatati cum sa le satisfaca.
Chiar si arta straveche reflecta aceste idei. Rasfoind o carte pe acest subiect, am comparat imaginile artistice europene preistorice infatisand femei cu pornografia moderna. In aceste surse stravechi nu se faceau aluzii obscene si nici macar nu exista conceptul de obscenitate. Imaginile infatisand sani si trupuri goale erau simboluri ale fertilitatii. Sexul era pur si simplu un mod de a celebra viata. Semnificatiile atasate sexului aveau legatura cu creatia, abundenta, potenta si forta vitala. [...]
De asemenea, am descoperit ca, de-a lungul istoriei, femeile au fost percepute ca fiinte extrem de erotice, poate chiar mai mult decat barbatii. Imi place sa-mi imaginez cum a influentat acest context cultural libidoul feminin. De fapt, conceptia conform careia femeile au un apetit erotic mai scazut decat barbatii dateaza doar de cateva sute de ani. In istoria europeana, femeile au fost considerate extrem de erotice pana la prabusirea feudalismului si aparitia capitalismului. [...]
Cu asta vreau sa spun ca, pentru intelegerea comportamentului sexual al barbatilor, este foarte important contextul cultural, deoarece, intr-o anumita masura, acesta reflecta ceea ce se petrece in mediul social. In prezent, psihicul nostru este invadat de ideea de dominatie, competitie si putere."
Femeile erau privite ca fiinte profund sexuale si se considera ca orgasmele lor aduceau sanatate si vitalitate ambelor sexe, asa ca deseori barbatii erau invatati cum sa le satisfaca.
Chiar si arta straveche reflecta aceste idei. Rasfoind o carte pe acest subiect, am comparat imaginile artistice europene preistorice infatisand femei cu pornografia moderna. In aceste surse stravechi nu se faceau aluzii obscene si nici macar nu exista conceptul de obscenitate. Imaginile infatisand sani si trupuri goale erau simboluri ale fertilitatii. Sexul era pur si simplu un mod de a celebra viata. Semnificatiile atasate sexului aveau legatura cu creatia, abundenta, potenta si forta vitala. [...]
De asemenea, am descoperit ca, de-a lungul istoriei, femeile au fost percepute ca fiinte extrem de erotice, poate chiar mai mult decat barbatii. Imi place sa-mi imaginez cum a influentat acest context cultural libidoul feminin. De fapt, conceptia conform careia femeile au un apetit erotic mai scazut decat barbatii dateaza doar de cateva sute de ani. In istoria europeana, femeile au fost considerate extrem de erotice pana la prabusirea feudalismului si aparitia capitalismului. [...]
Cu asta vreau sa spun ca, pentru intelegerea comportamentului sexual al barbatilor, este foarte important contextul cultural, deoarece, intr-o anumita masura, acesta reflecta ceea ce se petrece in mediul social. In prezent, psihicul nostru este invadat de ideea de dominatie, competitie si putere."
"Barbatii de pe canapeaua mea"
Brandy Engler
David Rensin
miercuri, 19 iunie 2013
Ultimul examen
In general nu prea retin bancurile pe care le aud sau citesc. Cu ceva timp in urma unul mi-a atras atentia si mi-a ramas in memorie. Ma rog, nu e cine stie ce banc, dar esenta mi-a ramas intiparita...
Ceva de genul un taran sarac, se duce la Dumnezeu si se plange cat de mica este casa lui si cum nu mai are loc in ea alaturi de nevasta si toti copiii. Si il roaga pe Dumnezeu sa-l ajute cu o solutie salvatoare. Iar Dumnezeu il sfatuieste sa bage in casa pentru cateva zile si vaca, dupa care si capra, apoi porcul, gainile s.a.m.d. La un anumit interval de timp taranul se duce si se plange ca nu mai poate nici macar respira in casa lui. Iar Dumnezeu ii spune sa scoata toate animalele afara si sa-i spuna apoi cum e. Taranul, fericit, raspunde: "Multumesc, Doamne! Nici nu stiam ce casa mare aveam..."
Ei, cam asa ma simt eu acum cu facultatea si toate examenele pe care le-am dat...
Nu mai pot sa citesc absolut nimic. Nu mai zic de invatat... Sunt saturata de neuropsihologie si genetica. Materii extrem de grele (pentru mine), la care m-am chinuit destul de tare sa inteleg si sa retin lucruri. Nu vreau decat sa dau examenul maine. As vrea sa il si iau pentru un motiv extrem de simplu. Sa nu ma trezesc in toamna cu cartea de genetica in brate! Iara! Vom vedea ce va fi.
Astept vacanta! Saptamana mea fara alarma dimineata! Plina de relaxare si odihna! Abia astept!
Ceva de genul un taran sarac, se duce la Dumnezeu si se plange cat de mica este casa lui si cum nu mai are loc in ea alaturi de nevasta si toti copiii. Si il roaga pe Dumnezeu sa-l ajute cu o solutie salvatoare. Iar Dumnezeu il sfatuieste sa bage in casa pentru cateva zile si vaca, dupa care si capra, apoi porcul, gainile s.a.m.d. La un anumit interval de timp taranul se duce si se plange ca nu mai poate nici macar respira in casa lui. Iar Dumnezeu ii spune sa scoata toate animalele afara si sa-i spuna apoi cum e. Taranul, fericit, raspunde: "Multumesc, Doamne! Nici nu stiam ce casa mare aveam..."
Ei, cam asa ma simt eu acum cu facultatea si toate examenele pe care le-am dat...
Nu mai pot sa citesc absolut nimic. Nu mai zic de invatat... Sunt saturata de neuropsihologie si genetica. Materii extrem de grele (pentru mine), la care m-am chinuit destul de tare sa inteleg si sa retin lucruri. Nu vreau decat sa dau examenul maine. As vrea sa il si iau pentru un motiv extrem de simplu. Sa nu ma trezesc in toamna cu cartea de genetica in brate! Iara! Vom vedea ce va fi.
Astept vacanta! Saptamana mea fara alarma dimineata! Plina de relaxare si odihna! Abia astept!
sâmbătă, 15 iunie 2013
Gata grupa mica...
Mandru de costum:
Langa cea mai finuta fetita:
Datul in spectacol:
Distractia cu colegii:
Cu mami:
Si tati:
Toti trei:
Pe data viitoare:
joi, 13 iunie 2013
Iubire mare
Andrei la cumparaturi cu cele doua bunici.
Vorbim la telefon:
- Mami, te rog frumos lasa-ma sa-mi cumpar telefonul asta verdeee... Te roog...
- Andrei, dar mai ai, mami, un telefon de jucarie acasa!
- Da, dar nu e ca asta... Te rooog, mami... Uite ce butoane are...
Inca una dintre conversatiile interminabile... Incerc fel de fel de chestii, gen ca trebuie sa lasam jucariile si pentru alti copii. Ca daca noi luam asa multe, ceilalti nu vor mai avea ce sa cumpere... Ca nu o sa mai avem loc in casa din cauza atator jucarii...
Nu stiu cum, dar convorbirea telefonica se intrerupe...
Una dintre bunici ma suna din nou. Erau la cumparaturi de incaltari si printre probe imi cereau parerea. Cand sa inchid, Andrei repede fura telefonul:
-Mami, pot sa imi iau si telefonul? Te rog! Te rog!
Cu garda jos, epuizand argumentele si metodele de persuasiune, vlaguita de insistente si influentata de entuziasmul lui, cad de accord:
- Bine, mai, ia-ti-l!
- Uraaaaa! Uraaaa! Te iubesc, mami! Multumesc! ... Ma lasa! Ma lasa!!!
Ei hai... Atat! Primul 'te iubesc, mami!'.
Vorbim la telefon:
- Mami, te rog frumos lasa-ma sa-mi cumpar telefonul asta verdeee... Te roog...
- Andrei, dar mai ai, mami, un telefon de jucarie acasa!
- Da, dar nu e ca asta... Te rooog, mami... Uite ce butoane are...
Inca una dintre conversatiile interminabile... Incerc fel de fel de chestii, gen ca trebuie sa lasam jucariile si pentru alti copii. Ca daca noi luam asa multe, ceilalti nu vor mai avea ce sa cumpere... Ca nu o sa mai avem loc in casa din cauza atator jucarii...
Nu stiu cum, dar convorbirea telefonica se intrerupe...
Una dintre bunici ma suna din nou. Erau la cumparaturi de incaltari si printre probe imi cereau parerea. Cand sa inchid, Andrei repede fura telefonul:
-Mami, pot sa imi iau si telefonul? Te rog! Te rog!
Cu garda jos, epuizand argumentele si metodele de persuasiune, vlaguita de insistente si influentata de entuziasmul lui, cad de accord:
- Bine, mai, ia-ti-l!
- Uraaaaa! Uraaaa! Te iubesc, mami! Multumesc! ... Ma lasa! Ma lasa!!!
Ei hai... Atat! Primul 'te iubesc, mami!'.
duminică, 9 iunie 2013
Am clacat!
In mijlocul sesiunii si pe ultima suta de metri ai minunatului program de dezvoltare... Pe fondul muncii sustinute la serviciu, facultate si acasa... am clacat!
Privind situatia din afara, obiectiv, nu ma mira nimic. Adica faptul ca am tras de mine non stop pentru tot felul de rahaturi, mai mult sau mai putin importante, atat fizic, cat si psihic, faptul ca nu m-am alimentat corespunzator in toata aceasta perioada si nici macar nu m-am ajutat cu ceva vitamine, ca ultima solutie... Nu ma mira. De fapt, cred ca sunt un pic surprinsa de timing. Ma asteptam cumva la o cadere, dar dupa ce se termina totul. Imi luasem si concediu ca sa ma pot odihni. Da, uite ca m-a luat totusi prin surprindere...
Privind situatia dinauntru, subiectiv... Intrebarea este ce naiba fac eu acum? Cum procedez in continuare? Si ma intreb atat pe termen scurt (examenele de saptamana asta?), cat si pe termen lung...
Pana gasesc raspunsurile la intrebari, imi petrec timpul cu prietenele mele, perna si perfuzia... Nu am dormit niciodata 48 de ore aproape in continuu... Cred ca am fost putin obosita...
Privind situatia din afara, obiectiv, nu ma mira nimic. Adica faptul ca am tras de mine non stop pentru tot felul de rahaturi, mai mult sau mai putin importante, atat fizic, cat si psihic, faptul ca nu m-am alimentat corespunzator in toata aceasta perioada si nici macar nu m-am ajutat cu ceva vitamine, ca ultima solutie... Nu ma mira. De fapt, cred ca sunt un pic surprinsa de timing. Ma asteptam cumva la o cadere, dar dupa ce se termina totul. Imi luasem si concediu ca sa ma pot odihni. Da, uite ca m-a luat totusi prin surprindere...
Privind situatia dinauntru, subiectiv... Intrebarea este ce naiba fac eu acum? Cum procedez in continuare? Si ma intreb atat pe termen scurt (examenele de saptamana asta?), cat si pe termen lung...
Pana gasesc raspunsurile la intrebari, imi petrec timpul cu prietenele mele, perna si perfuzia... Nu am dormit niciodata 48 de ore aproape in continuu... Cred ca am fost putin obosita...
duminică, 26 mai 2013
Fisa de lectura
Am terminat-o!!!!
Cu chiu, cu vai! Nu mai vreau sa aud de trauma si de atasamente!
Iar daca vreodata imi mai vine vreo idee sa aleg treaba asta cu fisa de lectura / recenzie... Apoi cu siguranta prima data am sa ma uit la numarul paginilor cartii.
Sper totusi sa nu se mai repete treaba. Nu mi-a facut deloc placere. Deloc!
Am terminat!!!!
Cu chiu, cu vai! Nu mai vreau sa aud de trauma si de atasamente!
Iar daca vreodata imi mai vine vreo idee sa aleg treaba asta cu fisa de lectura / recenzie... Apoi cu siguranta prima data am sa ma uit la numarul paginilor cartii.
Sper totusi sa nu se mai repete treaba. Nu mi-a facut deloc placere. Deloc!
Am terminat!!!!
sâmbătă, 25 mai 2013
vineri, 24 mai 2013
miercuri, 22 mai 2013
Plictiseala
- Andrei, am nevoie de sfatul tau.
- Da, mami.
- Uite, am de facut niste chestii si nu stiu cum.
- Ce, mami?
- Pai... trebuie sa-ti dau tie sa mananci, sa spal vasele, curatenie in casa, sa pregatesc hainele pentru maine si 3 teme la informatica. Tu cum zici sa fac?
- Aaaa... Mami, eu zic sa te arunci pe geam! Si apoi sa te duci la un magician sa-ti faca mai multe maini. Si mai multe capete!
E posibil ca el sa vada un pic mai bine decat mine...
- Da, mami.
- Uite, am de facut niste chestii si nu stiu cum.
- Ce, mami?
- Pai... trebuie sa-ti dau tie sa mananci, sa spal vasele, curatenie in casa, sa pregatesc hainele pentru maine si 3 teme la informatica. Tu cum zici sa fac?
- Aaaa... Mami, eu zic sa te arunci pe geam! Si apoi sa te duci la un magician sa-ti faca mai multe maini. Si mai multe capete!
E posibil ca el sa vada un pic mai bine decat mine...
duminică, 12 mai 2013
Fisa de lectura
Trebuie sa fac o fisa de lectura pentru cartea asta:
Si habar n-am cum!
Am cautat eu un pic pe net modele, dar am gasit numai pentru lecturi beletristice. Nu stiu cum sa abordez problema cu cartea de mai sus.
Asa ca ma duc sa ma culc.
Si habar n-am cum!
Am cautat eu un pic pe net modele, dar am gasit numai pentru lecturi beletristice. Nu stiu cum sa abordez problema cu cartea de mai sus.
Asa ca ma duc sa ma culc.
marți, 7 mai 2013
(I)mobilizare...
Ma confrunt cu o stare de demotivare crunta. Mai pe toate planurile. Si ce ma deranjeaza este ca o resimt in plan fizic. Imi este rau mai tot timpul.
As vrea o pauza. Cam de 6 luni asa. De la tot si de la toate...
As vrea o pauza. Cam de 6 luni asa. De la tot si de la toate...
vineri, 3 mai 2013
Sarbatorile in general... de cativa ani...
Ce face orice persoana inainte de Paste sau Craciun?
Curatenie? Mancare? Merge la biserica? Petrece timp in familie? Cu prietenii? Se relaxeaza sau pur si simplu se distreaza?
Nu!!! Gresit! Programeaza camioane!!!
Iar partea cea mai frumoasa este legata de suportul tehhnic. Altfel privesti lucrurile cand stai 40 de minute ca sa deschizi o rasnita de laptop!
Peeerfect!!! Minunat!!!
I fucking love my job!!!
Curatenie? Mancare? Merge la biserica? Petrece timp in familie? Cu prietenii? Se relaxeaza sau pur si simplu se distreaza?
Nu!!! Gresit! Programeaza camioane!!!
Iar partea cea mai frumoasa este legata de suportul tehhnic. Altfel privesti lucrurile cand stai 40 de minute ca sa deschizi o rasnita de laptop!
Peeerfect!!! Minunat!!!
I fucking love my job!!!
joi, 2 mai 2013
Singuratate
Wikipedia zice asa:
'Singurătatea sau solitudinea este o stare emoțională de izolare, când o anumită persoană simte lipsa relaționării cu ceilalți sau nu simte iubire. Poate fi rezultatul relațiilor rele cu altcineva, amorului nefericit, alegerii intenționate, bolii fizice sau psihice, depresiei, obișnuințelor personale antipatice sau altor condiții depinzând de situație.
Solitudinea de perioadă scurtă este adesea apreciată ca timpul când se poate munci, gândi sau odihni fără întreruperi. Ea poate fi cerută în vederea rezolvării de chestiuni private.'
O fi sau n-o fi asa, rezultatul cui o fi sau ce sau cate chestiuni private oi avea eu de rezolvat... Cert este ca mi s-a luat sa ma tot simt asa! Mi s-a luat!!!
'Singurătatea sau solitudinea este o stare emoțională de izolare, când o anumită persoană simte lipsa relaționării cu ceilalți sau nu simte iubire. Poate fi rezultatul relațiilor rele cu altcineva, amorului nefericit, alegerii intenționate, bolii fizice sau psihice, depresiei, obișnuințelor personale antipatice sau altor condiții depinzând de situație.
Solitudinea de perioadă scurtă este adesea apreciată ca timpul când se poate munci, gândi sau odihni fără întreruperi. Ea poate fi cerută în vederea rezolvării de chestiuni private.'
O fi sau n-o fi asa, rezultatul cui o fi sau ce sau cate chestiuni private oi avea eu de rezolvat... Cert este ca mi s-a luat sa ma tot simt asa! Mi s-a luat!!!
marți, 26 martie 2013
vineri, 22 februarie 2013
joi, 21 februarie 2013
In ce sens se misca fata?
Daca ti se pare ca fata din imagine se misca in sensul acelor de ceasornic inseamna ca iti folosesti mai mult emisfera dreapta a creierului.
Daca ti se pare ca fata din imagine se misca in sensul invers acelor de ceasornic inseamna ca iti folosesti mai mult emisfera stanga a creierului
Functiile partii drepte a creierului:
- Sentimente
- Orientare catre imaginea de ansamblu
- Imaginatia conduce
- Simboluri si imagini
- Filosofie si Religie
- Ma prind repede
- Perceptie spatiala
- Bazat pe fantezie
- Impetuos
- Risca
Functiile partii stangi a creierului:
- Logica
- Orientare catre detalii
- Faptele conduc viata
- Cuvinte si limbaj
- Prezent si trecut
- Matematica si stiinte
- Abilitate de intelegere
- Perceptia ordinii si a mecanismelor
- Bazat pe realitate
- Formeaza strategii
- Spirit practic
- Nu risca
miercuri, 13 februarie 2013
marți, 12 februarie 2013
sâmbătă, 9 februarie 2013
Gata!
Am terminat sesiunea. As vrea sa scriu mai multe
despre perioada care a trecut si despre lucrurile prin care am trecut si despre
cat de dificil a fost . Dar n-am sa zic nimic despre astea.
Despre altceva vreau sa scriu acum. Si vreau sa scriu ca sa ma pot uita aici ori de cate ori am sa ma mai indoiesc de mine. Si am sa zic asa.
Despre altceva vreau sa scriu acum. Si vreau sa scriu ca sa ma pot uita aici ori de cate ori am sa ma mai indoiesc de mine. Si am sa zic asa.
Cand am deschis cartea de neuropsihologie prima data am avut
impresia ca este scrisa in chineza. Si am incercat sa citesc din ea si nu am
reusit. Si am incercat sa fac scheme sa retin totusi ceva. Si m-am plans. Si am
luat dex-ul pentru ca nu intelegeam termenii. Si am rugat-o pe vechea si buna mea
prietena, Violeta, sa-mi explice termenii pentru ca tot nu intelegeam nimic. Si
si-a batut capul cu mine si mi-a explicat si mi-a aratat si a cautat si a
desenat. Si am facut exercitii de relaxare si de autosugestie. Si am renuntat
la timp pretios petrecut alaturi de Andrei, si am rugat-o pe mama sa ma ajute
cu el, si i-am batut la cap pe colegi cu problemele mele incat abia asteptau ei
sa se termine sesiunea mea.
Si as putea sa continui, dar am sa mai spun asa. In timpul
examenului am facut febra, am fost atat
de fericita ca am avut noroc sa-mi pice subiectele pe care le stiam cel mai
bine, am fost atat de concentrata cum rar reusesc, am fost atat de speriata
cand i-am vazut pe colegi ridicandu-se unul cate unul si parasind sala. Unii
imediat dupa ce s-au dat subiectele, altii la 10 minute, altii la jumatate de
ora, o ora, doua. Si m-am trezit singura in clasa cu profesoara asteptand sa-mi
termin lucrarea si nu-mi venea sa cred ca mai am atatea de spus si nu mai am
timp.
Si am terminat si am iesit plutind din facultate. Plangand. De multumire si satisfactie. Si fericire. Si am simtit ca pot. Ca
daca vreau, pot. Orice. Pot sa mut muntii daca vreau! Si inainte m-as fi uitat
la fraza asta si as fi zis “da, sigur, cum naiba sa muti muntii?” Dar acum
stiu. Acum stiu ca pot!
Si am luat sentimentul ala si pentru ca mi-a dat o asa
putere l-am pastrat. Si l-am scris aici.
Ca sa-l pot citi in cazul in care se intampla vreodata sa-l uit.
sâmbătă, 2 februarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)